Stai calm nene, aia e o poveste, daca nu stiai. E vantul fanteziei scriitoricesti.

Stai calm şi tu. Fantezii scriitoriceşti sunt, într-un fel sau altul, toate pe lumea asta. Inclusiv "Cartea Vieţii". Sau mai ales ea!
Dar îţi e tare greu să pricepi simplitatea lucrurilor.

Mi-e greu sa inteleg cum cineva care pretinde ca are cat de cat o pregatire, ia un basm drept realitate duhovniceasca care-i slujeste obsesiile cu pretentii dogmatice.

Nu stiu daca e ok sa folosim in argumentarile duhovnicesti povesti discutabile.

Poate alte exemple ar fi mai potrivite, pentru a nu stirbi din autoritatea exemplului si a discutiei.

Am vrut să spun (deşi mai bine mă abţineam, că oricum exprimarea colegului vorbea de la sine despre nivelul "argumentului duhovnicesc") că nu ştim niciodată cine sunt oamenii pe care îi găsim, mai mult sau mai puţin beţi, în cârciumă.
Unii dintre ei sunt cu adevărat oameni cărora le datorăm multe, foarte multe din cele pentru care ar trebui să fim mereu recunoscători. Amintesc în treacăt câţiva de pe la noi, care îşi făceau veacul prin crâşme, unii prin dulcele târg moldovenesc al Ieşilor: Bacovia, Păstorel, Creangă, Eminescu, Labiş, precum şi Preda, Nichita, Brâncuşi împreună cu mulţi alţi bărbaţi vrednici de laudă, dintre care unii chiar au murit de pe urma băutului.
Şi chiar dacă vom găsi în cârciumi sau în alte locuri oameni "terminaţi" din pricina băutului distructiv, tot nu vom şti întrutotul cine sunt acei oameni şi cât preţuiesc ei în istoria lumii şi în ochii lui Dumnezeu.
Una peste alta, ar fi mai bine să etichetăm cât mai rar pe semenii noştri, indiferent sub ce formă ne apar ei câteodată. Mai bine aşteptăm să aflăm la Parusie câte cepe degerate a făcut fiecare şi, între timp, să ne vedem de treburi. Să lăsăm, printre altele, pe "beţivii din cârciumi" cu necazurile sau fericirile lor...
Iar dacă vrem, totuşi, să ne arătăm mai breji decât beţivii, apăi să începem prin a fi ceva mai lucizi, mai folositori şi mai afectuoşi decât ei.
P.S. Toate poveştile sunt discutabile, avînd în ele miezul unor fapte care s-au petrecut aievea.

Nu ştiu cum ai ajuns la o asemenea concluzie.

Ohoo, frate! Mi-am promis că mă opresc, altfel îţi dădeam exemple de clevetiri. Şi asta din rândul a unora a căror nume chiar este păcat să-l pomenesc! Astea nu dor, frate?

Să-mi fie cu iertare, dar nu pot fi de acord cu asemenea atitudini. Concret: cuştile de la zoo sau că suntem buricul pământului, dar nu ţin minte să-i fi trimis la stuff pe aceşti duhovnici. Dacă am făcut-o, te arată-mi unde.
Pe mine nu mă odihnesc predicile "încinse".

Îmi pare rău că nu-mi iese deloc când intru într-un dialog cu tine, iniţial tindeai să vezi ceva bun din acea observaţie. Păcat. Eu mă retrag, iertare.

Să mă iertaţi, frate, însă eu nu prea mă potrivesc cu argumentările duhovniceşti. Acestea nu-s pe măsura mea mică, într-adevăr.
Dar din câte îmi şopteşte inima, e posibil să găsim argumente duhovniceşti tocmai în poveşti ca acestea, discutabile, care mult seamănă între ele de parcă sunt una şi aceeaşi...:)
Mă refer la: Vraciul, Ostrov, Doisprezece. Trei poveşti care, iertaţi nepriceperea proastă, îmi par cu totul duhovniceşti. Din ce în ce mai concentrate şi mai înalte, în ordinea în care le-am enumerat.

Nu am nici o pregătire.
Dacă aş fi avut cu adevărat, aş fi trăit întreaga realitate duhovnicească a acestor basme, pe care le iubesc din tot sufletul.

Pentru ostilitati, ce pot sa spun? E... o atitudine din atatea altele. Ca nu esti tu de acord... Fa o jalba! S-ar putea s-o semneze vreo doi-trei ca si tine!... Vrei odihna? Pai dormi in pace! De ce te agiti si-i judeci (pe cei amintiti - cauta in spate si vei regasi ce ai scris cu manuta ta la adresa lor). Tu, nu-i gasesti de folos... Te asigur ca sunt milioane care apreciaza predicile sau cele ramase in scris de pe urma lor. Si oricum au dus sau duc, o viata austera, fara multe dintre cele pe care ni le permitem noi. Fie si numai pentru atat, daca nu pentru respectul fata de preotie, si tot sunt mai in voia lui Dumnezeu decat noi!!!
In rest... post usor pe mai departe!...

Adevărat lucru.
Din pricină că sunt multe măsuri duhovniceşti între creştini, fiecare avînd o anumită vârstă/maladie/tendinţă/înzestrare duhovnicească, sunt şi numeroase tipuri de duhovnici.
Ceea ce nu îl ajută pe un creştin, îl poate ajuta pe altul.
Nu e doctor bun pentru toţi, exceptînd pe Doctorul Dumnezeu.
Acest lucru mi l-a explicat bine tocmai colegul Simpllu, într-o discuţie privată.