Cand un copil a fost intrebat: "Oare de ce boala sufera adultii care fac legile, de nu se gandesc ca ar trebui sa interzica filmele violente?".


Raspunsul copilului a fost: "Acesti oameni care fac filmele, sufera de boala de nemaitrezire". Asa este, multi oameni isi dorm viata, nu o traiesc.

Să vă spun şi ce ,,perlă" a scos fiul meu de 4 ani. Taăl îi citea o poezie despre magi care se sfârşea cu întrebarea ,,ce dar i-ar duce pruncului Iisus în iesle?" La care băieţelul foarte natural răspunde simplu: ,,un frăţior care să-l iubească"

Da, un raspuns candid specific copiilor. Sa ii dea Domnul dupa inima lui ! :1:

"Într-o zi, un preot aude o voce in biserică, dar cuvintele erau neinteligibile.
Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva şi îşi dă seama că nu-i întelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul.
Atunci preotul l-a întrebat:
- De ce tot repeţi literele?
- Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.
- Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
- Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie."

sursa: Google

"Intre hartiile mele am pastrat compunerea unui baietel de zece ani, pe care-l chema Teodor. Este o compunere pentru scoala pe tema: “Ce este iubirea”. Exista in ea trei lucruri in care, cu absoluta siguranta, se intrevede fericirea viitoare:

Ce este iubirea? Iubirea este ceva care determina doi oameni sa creada ca sunt fericiti chiar si atunci cand nimeni altcineva nu crede. Este ceva care ii face sa stea inghesuiti pe o banca chiar si atunci cand langa ei exista destul loc. Este ceva care ii face sa nu scoata nici un cuvant cand esti langa ei si sa vorbeasca despre dragoste si despre flori atunci cand cred ca ai plecat. Este tot ce stiu despre dragoste, pana voi creste mai mare.”

Extras din cartea Scrisori Caterinei, sfaturi unei tinere casatorite.

Nu e inca decat la gradinita, dar baietelul meu de 4 ani se tot intreba unde este Dumnezeu si de ce nu il vedem. Sotul meu i-a spus ca pe Dumnezeu il putem vedea prin icoane, ca este cumva in spatele icoanelor. Si mai tarziu, cu mine, s-a dus la o icoana si a inceput sa faca 'toc toc toc!" ca sa il auda Dumnezeu si sa vorbeasca cu el.

Iar cel de doi ani, cand a vazut icoana invierii cu Adam iesind din mormant a aratat interesat spre mormant si a intrebt: 'baie??'

Sa iti traiasca copilasii, Fani!
Si eu imi amintesc ca, atunci cand mergeam la biserica, mi se spunea ca "mergem la Doamne-Doamne", iar cand intrebam "unde e Doamne-Doamne", mi se arata o icoana, dar eu ma zapaceam, ca prea se gasea in multe icoane. Pana cand am vazut pictura Pantocratorului si am descoperit eu ca acela e Doamne-Doamne la care mergeam noi. Stateam atintita cu ochii in tavan, la Pantocrator, aproape tot timpul slujbei :).

La ora de religie, profesorul le-a vorbit copiilor despre rugaciunea lui Iisus.
Dupa cateva saptamani, o fetita ridica mana si zice: "Parinte, ne-ati spus cum sa incepem rugaciunea lui Iisus, dar nu ne-ati spus cum sa o oprim..."

Detalii aici, minutul 15,20: http://www.youtube.com/watch?v=_8jVW...eature=related

Asta e foarte tare !! :41: