M-am referit la miere, nu la mancarea putina, in general. Mancarea putina este chiar indicata, fie din motive spirituale sau nu . Nu contest puterea credintei asupra infranarii de orice fel.

Eu am cunoscut parinti minunati care mancau fara a apela la un post aspru si parinti minunati care se hraneau foarte putin. Asa ca nu bogatia alimentatiei sau lipsa ei aduce asemanarea cu Dumnezeu. Omul care mananca trebuie sa multumeasca Domnului pentru daruri, iar cel care se infraneaza sa-i multumeasca pentru acest dar. Ambele chipuri pot aduce bucurie. Asa ca luati de la calugari ce vi se potriveste. Nu luati postul aspru pe motiv ca veti trai mai mult. Un post aspru, ca si un somn de 2 ore pe zi, poate sa aduca unora mai multa slabire si nu intarire.

In ceea ce priveste hrana, calugarii traiesc mai mult tocmai pentru ca postesc, in primul rand pentru ca mananca mai mult vegetal, hrana specifica speciei umane, si pentru ca mananca putin. Metoda demonstrata stiintific pentru longevitate este reducerea calorica...se zice ca creste durata de viata cu 30%, metabolismul se incetineste, organele interne se uzeaza mai putin, se elimina si se introduc mai putine toxine.

Calugarii traiesc mult, datorita vietii lipsite de griji pe care o duc. Fiind in ascultare ei se lasa intru totul voii lui Dumnezeu, si atunci nu se mai streseaza.
Apoi ajuta viata simpla pe care o duc, harna sanatoasa si cumpatata, mediul inconjurator, si evident credinta si dragostea ce o poarta.
Acestea sunt ingredinetele unei vieti lungi si frumoase.

Consider ca intre hrana calugarilor si cea a crestinilor din lume nu ar trebui sa existe mare diferenta.
Singura exceptie este carnea, pe care calugarii nu o mai mananca... in rest, ar fi bine sa le urmam.

Calugarii muncesc adesea mai mult decat noi, ba inca si fizic, iar nu stand pe scaun.
Cu toate acestea, le este de ajuns putin si saracacios.

Totusi, fiecare sa alerge la duhovnicul lui.
Care nu are inca un duhovic, sa isi caute cat mai este vreme.