Mantuirea este meritul nostru sau darul nemeritat al lui Dumnezeu?
 

Probabil ca asta e diferenta majora in ceea ce priveste legatura intre faptele bune si mantuire.

1. Unii cred ca mantuirea este prin credinta
   Faptele bune sunt o urmare a credintei. Ele insotesc intotdeauna credinta mantuitoare.
   Dar faptele bune nu sunt meritul lor si mantuirea nu poate fi castigata prin meritele lor.
   
   
2. Ceilalti cred ca mantuirea este prin credinta + fapte.
   Pe langa credinta ei trebuie sa faca si fapte bune. Faptele bune sunt o conditie separata a mantuirii.
   Cei care reusesc sa faca si fapte bune vor fi matuiti. Mantuirea se castiga prin meritele lor.

Si unii si altii considera ca credinta si faptele sunt esentiale in mantuire.

1. Dar pentru unii faptele sunt un rezultat al credintei, nu sunt meritul lor.
   Si, prin urmare, mantuirea nu e meritul lor. Este darul lui Dumnezeu.
   
2. Pentru ceilalti faptele bune sunt meritul lor.
   Mantuirea este, prin urmare meritul lor.

Tu din ce categorie faci parte?

Faptele nu sunt o conditie separata, faptele si credinta sunt interdependente, prin ele se poate ajunge la a fi mantuit.
Faptele bune sunt facute de om, cu ajutor de la Dumnezeu... deci sunt meritele celui de le face, precum si faptele rele, facute de om, atribuite lui chiar daca sunt cu ispita. Vom raspunde si pentru faptele bune si pentru cele rele. Daca faptele mele bune sunt atribuite lui Dumnezeu si faptele rele diavolului, unde este libertatea mea de a alege. Nu as fi decat un pion miscat la stanga si la dreapta.
Deci trebuie sa ne asumam responsabilitate pentru ceea ce facem.
De mantuit ne mantuieste Dumnezeu, daca meritam, ca sa meritam trebuie sa facem ceva: fapte de credinta.

Eu nu cred ca, pentru faptele mele rele, pot arunca responsabilitatea asupra diavolului.

Dar cred ca faptele mele bune nu sunt meritul meu ci al lui Dumnezeu.
Nu este o superspiritualitate pioasa. Biblia ma indreptateste sa cred asa:

1. Orice avem bun in noi vine de sus.

Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. Iacov 1:17

2. Orice atitudine buna, orice gand bun, orice sfat bun, orice fapta buna nu este de la mine.
Am primit-o in dar de la Dumnezeu.

Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?1 Corinteni 4:7

3. Orice fapta buna pe care o fac, de fapt Dumnezeu a pregatit-o mai dinainte pentru ca eu sa o pot face astazi.

Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.Efeseni 2:10

Da, exact aici este problema. Fisura conceptiei mantuirea = credinta + fapte.
Unii cred ca mantuirea este ceva meritat de ei. Ca ei trebuie sa faca fapte pentru a merita mantuirea.

Dupa cum am aratat mai sus, sunt crestini care cred ca faptele bune nu sunt meritul lor si, prin urmare, nici mantuirea este meritul lor. Este un dar al lui Dumnezeu.

Iosif, faptele bune nu sunt cai prin care il obligam pe Dumnezeu sa ne ofere recompense. Ele sunt rodul prezentei lui Dumnezeu in noi. A exclude faptele bune din urcusul spre indumnezeire, inseamna a accepta invatatura protestanta, conform careia natura umana a fost distrusa de pacat si ea nu mai poate face fapte bune.

Pai si daca faci mai multe fapte rele inseamna ca Dumnezeu nu ti-a pregatit mai multe fapte bune, si asa nu poti sa fii mantuit. Cam asa ceva inteleg eu. In final, de fapt Dumnezeu este vinovat de putinele fapte bune si doar tu vinovat de cele rele. Parca am vorbi despre persoane diferite.
Pai si normal ca tot ce este bun este de la Dumnezeu, dar pentru faptele noastre noi ne facem responsabili, precum Adam si Eva. Daca ei au cazut inseamna ca nu au primit de la Dumnezeu gandul bun, fapta buna sau atitudine buna si de asta au fost alungati din Eden?


Daca faptele bune conduc la a fi mantuit, dar nu din meritul meu, atunci care este rostul?
Care este rostul meu pe pamant, daca nu acela de a ma feri de pacate si axa pe fapte bune pentru a ajunge la fericire? Deci care este meritul meu ca om pacatos?

Ok, frate Costel, ce zici tu suna fain si pentru mine. Intrebarea este: sunt ele meritul nostru?
Geony spune ca noi, facand fapte bune, vom MERITA mantuirea.
Esti de aceeasi parere?

Anatolie,daca tot ne-ai dat stingerea, ca doar stii tu mai bine cum judeca Cel de Sus, ramine o interesanta intrebare in discutie:tu te vei mantui sau ne vei insoti? Rabdare Anatolie,rabdare,ca vom afla toti raspunsul la un anumit moment.Sunt impresionat de avantul cu care imping unii vagonetul cu protestanti spre Iad.Mai ca as spune ca spera,in acest mod,la eliberarea unui loc in Rai pentru ei.Rabdare fratilor: ,,Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte."(Romani 9:16).

Este dreptul dumneavoastra. Eu insa nu inteleg asa.
Dumnezeu a pregatit faptele bune in care sa umblu eu. (asta nu e o parere personala. E cuvantul Scripturii, am citat mai sus.)

Faptul ca eu sau dumneata nu umblam in aceste fapte bune ci preferam sa comitem tot felul de rautati nu e vina lui Dumnezeu ci a noastra: nu am umblat in faptele bune pregatite de El ci dupa inima noastra nespus de rea si de inselatoare.
Dar asta nu-i vina Domnului ci a ta.
Exemplul cu Adam si Eva nu se refera la o fapta buna ci la una rea.
Dupa cum am mai spus-o, noi suntem vinovati de faptele noastre rele.
Rostul faptelor bune este lauda adusa lui Dumnezeu.
Rostul nostru pe pamant este de a ne feri de pacate si a ne axa pe fapte bune.
Dar pentru aceasta nu avem nici un merit. Pentru ca, dupa cum am mai spus, tot ce avem bun vine de sus, este primit si Dumnezeu l-a randuit pentru noi.

Nu exista nici un merit uman in mantuire. Noi nu ne putem lauda cu nimic bun. Tot meritul si toata lauda este a Lui Dumnezeu. De aceea spunea dumnezeiescul Pavel: „nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni”.

A spune ca sunt meritul nostru e o afirmatie catolica. Pentru un ortodox harul nu e ceva dincolo de om, ci este ceva ce tine de fiinta sa, asa ca orice fapta buna este rodul unei sinergii, a unei impreuna lucrari - om-Dumnezeu.

Puisorule , de cate ori sa va tot spun ca eu nu vorbesc din Mahabhara, Coran, Talmud...ci din Biblie...
Nu poti sa desparti credinta de fapte in vederea mantuirii. Nu poti sa faci Fapte bune si sa fii mantuit fara sa ai Credinta in Cel care te mantuieste. Si nu poti sa ai Credinta si sa fii lipsit de Fapte...
Iata cum, pe baza credintei si prin faptele bune Zaheu este mantuit:

Luca 19, 8-10 . Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.