În prealabil postat de glykys (Post 327581)

Draga Maria, trebuie sa te gandesti, in primul rand la copilul tau. Ti-e greu, dar gandeste-te ca lui i-ar fi infinit mai greu daca nu ar avea o mama langa el. Daca nu ai mai fi tu, ar ramane practic pe drumuri. Deci nu dispera. Cere ajutor material oricui poti. Poti scrie si la ziarul Lumina, ca si ei se ocupa cu asa ceva, difuzeaza in ziar anuntul de ajutor, probabil dupa o verificare a autenticitatii cazului. Daca vrei, cred ca poti posta aici un cont sau o adresa. Daca esti din Bucuresti, du-te la manastirea Cernica, da acatist pe 40 de zile, in care ii pui pe numele de botez pe tatal copilului, pe sotia lui si pe investitor si vei vedea ca se va alege. Acatist, nu liturghie. Sau le poti lasa numele pentru a fi citite la Psaltire, si mai bine. Ai credinta, ca mare putere au rugaciunile acelea.

Pentru problema cu investitorul, poti citi acatistul Sfantului Mina in fiecare zi, timp de 9 zile, cu lumanare aprinsa - il gasesti pe net.Te poti ruga si la moastele sfantului, ca sunt in centrul orasului.

Sa te ajute Dumnezeu sa razbesti!

În prealabil postat de maria25 (Post 327323)

Buna seara!

Sunt noua pe forum, cu toate ca va citesc de mult timp. Sper din tot sufletul sa gasesc aici o alinare, un sfat, o solutie... si sa nu deranjez pe nimeni cu problemele mele.

Nici nu stiu cu sa incep. Incerc sa imi descarc putin sufletul.

Sunt intr-un punct al vietii mele in care ma gandesc serios sa nu mai traiesc. Chiar daca vreau, chiar daca am sperat nespus intr-o noua sansa la viata, la o schimbare. Nu mai pot. Am acumulat foarte multe datorii. Am pierdut tot. Maine poate ma da afara proprietarul pentru ca nu am bani sa imi platesc chiria. Realistic vorbind, nu am nicio sansa sa imi revin financiar. Job nu am gasit, de imprumutat nu am de la cine. Cu toate ca la inceputul iernii anul trecut, am facut o targuiala legala cu un investitor pe care il cunosc, garantata cu ipoteca. Suma 20,000 euro. Bani pe care nu i-am vazut pana acum. Si nu stiu prin ce minune vor mai veni. Am pierdut masina. Am acumulat alte datorii. Sunt la capatul puterilor. Pe mama si pe bunicul meu i-am stors de bani. In plus de asta, pot spune ca am pierdut 5 ani din viata. In ultimul an din liceu m-am indragostit de un baiat, cu care in prezent am un copil de aproape 2 ani. Am renuntat la facultate. Nimeni nu stie asta. Am fost si logoditi. M-a parasit cand am ramas insarcinata si s-a insurat cu altcineva. M-am sacrificat enorm pentru acest copil si i-am oferit tot ce este mai bun. Dar acum, nu pot pune nici macar o paine pe masa. Nu-i pot oferi nici macar un acoperis de-asupra capului sau dreptul de a merge la gradinita. Nu il invinovatesc pe tatal lui, cu toate ca majoritatea alegerilor mele le-am considerat bune si le-am facut pentru el, dar si el a contribuit foarte mult la acest necaz infinit pe care-l duc zi de zi.

Nici nu stiu cum sa ma exprim, cu toata sinceritatea. Mi-este tare greu.

Am un duhovnic. Un om minunat. M-a ajutat enorm. Cred in Dumnezeu si cred in minunile lui. Am facut si multe rele si sunt constienta ca doar eu sunt de vina si ca trag din cauza asta. Am fost si la dezlegari, in masura in care am putut merge, am citit acatiste, psalmi, rugaciuni. Imi impartasesc copilul cand pot. Plang zi de zi. Ma rog zi de zi. Fiecare zi este un chin. Chiar daca gasesc un ban la cineva, ma intorc in acelasi loc. Sa-mi fie cu iertare, dar de cand l-am cunoscut pe tatal copilului, rau a fost. Nu stiu ce sa mai fac. Tot ce mi-am dorit a fost un nou inceput, o noua sansa. Asta i-am cerut lui Dumnezeu anul trecut. De asta am cerut un ban investitorului garantat cu ipoteca, sa pot sa ma dreg. Sa merg la o scoala, sa o iau de la capat. Sa fiu un om normal. Tot ce pot sa gandesc acum este ca m-a inselat. Ca o ultima speranta, am tinut 2 marti din cele 9 ale novenei Sf Anton de Padova. dar nu stiu daca mai apuc eu luna martie. Sunt ruinata. Pe tatal copilului inca il mai iubesc, dar intr-o masura mai cumpatata. De cand a cunoscut-o pe respectiva, s-a intors la 180 de grade.

Chiar nu stiu ce sa mai fac. Stiu ca toate se pot cu credinta in Dumnezeu, dar am ajuns atat de disperata, incat nu mai pot spera in nimic. N-am nicio sansa sa ies din acest calvar.
Ar fi multe de povestit...

Toate cele bune!

În prealabil postat de maria25 (Post 327628)

Multumesc tare mult pentru reply-uri.

Avocatul care m-a asistat atunci la notar si pe parcursul intregului procedeu, ma poate indruma si acum. Ma voi mai interesa.

Voi cauta pe internet unde este manastirea Cernica. Presupun, dar nu stiu exact. Voi da si un acatist de 40 de zile dupa cum spuneai.

Am citit acatistul Sf. Mina mai demult, cred ca in noiembrie. Acum duhovnicul mi-a dat de citit Acoperamantul Maicii Domnului si Bucuria celor necajiti pentru fiecare zi.

Cat despre organizatiile mai sus pomenite, este o idee foarte buna, doar ca ma gandesc ca daca ar trebui sa publice un articol despre asta... nu pot. Risc sa imi fie luat copilul de catre tata. Si nu vreau asta. Iar despre cont si adresa... nici nu stiu ce sa zic, decat ca apreciez si nu am cuvinte... imi vine sa plang. Nimeni nu mi-a dat nimic gratis... Eu v-am cerut o vorba buna, un sfat, o alinare si recunosc ca am primit mult mai mult decat ma asteptam. M-ati incurajat si va multumesc pentru asta. Pot sa las o adresa doar pe PM pentru cine doreste sa faca un asemenea gest, dar va rog din suflet sa ma credeti ca nu am cuvinte de multumire pentru cate randuri de incurajari si alinari am primit de la voi. A va cere bani este ultimul lucru pe care l-as face sau m-as gandi.

Multumesc.

În prealabil postat de Iulita (Post 327637)

Doamne ajuta din toata inima, Maria! Dumnezeu a randuit sa-ti cunosc, in mare, incercarea prin care treci. Iti spun din toata inima: nu deznadajdui, ca nu e ceea ce pare!! Diavolul, la vreme de incercare, ne minte de ne rupe, doar ca sa ne pierdem nadejdea in Tatal nostru Ceresc. Stiu ca iti este greu sa-ti pui inima in pace, intr-o astfel de incercare, DAR NU DEZNADAJDUI. Un mare sfant Parinte ne indeamna ca in nici in iad sa nu deznadajduim!! Asa ca sus privirea spre cer, spre Tatal Ceresc si multumeste-I pentru aceasta incercare si roaga-L sa te ajute sa cartesti si sa invinovatesti, cat mai putin, ca sa ai folos duhovnicesc din aceasta, sileste-te s-o faci, chiar daca iti este greu. La noi este vointa, la El este Puterea. Dumnezeu pe cei pe care-i iubeste, ii cearta. Tot ce ti-am insirat aici n-a fost sa-ti fac morala duhovniceasca ci sa CREZI ca asa este si sa ne ajutam.Pe tine, sa-ti insuflu curajul care-ti lipseste, si altele; pe mine, sa ma intaresc si mai mult in credinta.
Acum, revenind la cele practice, vreau sa te rog, printr-un mesaj privat, sa-mi lasi numarul
tau de telefon si adresa de e-mail, ca sa putem vorbi mai bine pentru a-mi spune ce ai nevoie pentru tine si pentru copilul tau, ca sa stim ce sa-ti trimitem.
Astept cu dragoste, raspunsul tau!
Doamne ajuta si muuuuulta Intelepciune!

În prealabil postat de Iulita (Post 327637)

Doamne ajuta din toata inima, Maria! Dumnezeu a randuit sa-ti cunosc, in mare, incercarea prin care treci. Iti spun din toata inima: nu deznadajdui, ca nu e ceea ce pare!! Diavolul, la vreme de incercare, ne minte de ne rupe, doar ca sa ne pierdem nadejdea in Tatal nostru Ceresc. Stiu ca iti este greu sa-ti pui inima in pace, intr-o astfel de incercare, DAR NU DEZNADAJDUI. Un mare sfant Parinte ne indeamna ca in nici in iad sa nu deznadajduim!! Asa ca sus privirea spre cer, spre Tatal Ceresc si multumeste-I pentru aceasta incercare si roaga-L sa te ajute sa cartesti si sa invinovatesti, cat mai putin, ca sa ai folos duhovnicesc din aceasta, sileste-te s-o faci, chiar daca iti este greu. La noi este vointa, la El este Puterea. Dumnezeu pe cei pe care-i iubeste, ii cearta. Tot ce ti-am insirat aici n-a fost sa-ti fac morala duhovniceasca ci sa CREZI ca asa este si sa ne ajutam.Pe tine, sa-ti insuflu curajul care-ti lipseste, si altele; pe mine, sa ma intaresc si mai mult in credinta.
Acum, revenind la cele practice, vreau sa te rog, printr-un mesaj privat, sa-mi lasi numarul
tau de telefon si adresa de e-mail, ca sa putem vorbi mai bine pentru a-mi spune ce ai nevoie pentru tine si pentru copilul tau, ca sa stim ce sa-ti trimitem.
Astept cu dragoste, raspunsul tau!
Doamne ajuta si muuuuulta Intelepciune!

În prealabil postat de maria25 (Post 327323)

buna seara!

Sunt noua pe forum, cu toate ca va citesc de mult timp. Sper din tot sufletul sa gasesc aici o alinare, un sfat, o solutie... Si sa nu deranjez pe nimeni cu problemele mele.

Nici nu stiu cu sa incep. Incerc sa imi descarc putin sufletul.

Sunt intr-un punct al vietii mele in care ma gandesc serios sa nu mai traiesc. Chiar daca vreau, chiar daca am sperat nespus intr-o noua sansa la viata, la o schimbare. Nu mai pot. Am acumulat foarte multe datorii. Am pierdut tot. Maine poate ma da afara proprietarul pentru ca nu am bani sa imi platesc chiria. Realistic vorbind, nu am nicio sansa sa imi revin financiar. Job nu am gasit, de imprumutat nu am de la cine. Cu toate ca la inceputul iernii anul trecut, am facut o targuiala legala cu un investitor pe care il cunosc, garantata cu ipoteca. Suma 20,000 euro. Bani pe care nu i-am vazut pana acum. Si nu stiu prin ce minune vor mai veni. Am pierdut masina. Am acumulat alte datorii. Sunt la capatul puterilor. Pe mama si pe bunicul meu i-am stors de bani. In plus de asta, pot spune ca am pierdut 5 ani din viata. In ultimul an din liceu m-am indragostit de un baiat, cu care in prezent am un copil de aproape 2 ani. Am renuntat la facultate. Nimeni nu stie asta. Am fost si logoditi. M-a parasit cand am ramas insarcinata si s-a insurat cu altcineva. M-am sacrificat enorm pentru acest copil si i-am oferit tot ce este mai bun. Dar acum, nu pot pune nici macar o paine pe masa. Nu-i pot oferi nici macar un acoperis de-asupra capului sau dreptul de a merge la gradinita. Nu il invinovatesc pe tatal lui, cu toate ca majoritatea alegerilor mele le-am considerat bune si le-am facut pentru el, dar si el a contribuit foarte mult la acest necaz infinit pe care-l duc zi de zi.

Nici nu stiu cum sa ma exprim, cu toata sinceritatea. Mi-este tare greu.

Am un duhovnic. Un om minunat. M-a ajutat enorm. Cred in dumnezeu si cred in minunile lui. Am facut si multe rele si sunt constienta ca doar eu sunt de vina si ca trag din cauza asta. Am fost si la dezlegari, in masura in care am putut merge, am citit acatiste, psalmi, rugaciuni. Imi impartasesc copilul cand pot. Plang zi de zi. Ma rog zi de zi. Fiecare zi este un chin. Chiar daca gasesc un ban la cineva, ma intorc in acelasi loc. Sa-mi fie cu iertare, dar de cand l-am cunoscut pe tatal copilului, rau a fost. Nu stiu ce sa mai fac. Tot ce mi-am dorit a fost un nou inceput, o noua sansa. Asta i-am cerut lui dumnezeu anul trecut. De asta am cerut un ban investitorului garantat cu ipoteca, sa pot sa ma dreg. Sa merg la o scoala, sa o iau de la capat. Sa fiu un om normal. Tot ce pot sa gandesc acum este ca m-a inselat. Ca o ultima speranta, am tinut 2 marti din cele 9 ale novenei sf anton de padova. Dar nu stiu daca mai apuc eu luna martie. Sunt ruinata. Pe tatal copilului inca il mai iubesc, dar intr-o masura mai cumpatata. De cand a cunoscut-o pe respectiva, s-a intors la 180 de grade.

Chiar nu stiu ce sa mai fac. Stiu ca toate se pot cu credinta in dumnezeu, dar am ajuns atat de disperata, incat nu mai pot spera in nimic. N-am nicio sansa sa ies din acest calvar.
Ar fi multe de povestit...

Toate cele bune!