.. pentru ca si-l face in purgatoriu, nu? ;-)
Nu glumesc, am inteles ca 'urmele pacatului' sunt sterse in Purgatoriu, iar la ortodocsi ele se sterg prin penitenta vazuta ca un tratament dupa operatie.

Banuiesc ca vrea sa spuna: In sensul ca si noi credem ca din cei care ajung mai intai in iad, se mai pot mantui pana la judecata de apoi, si exista conceptul unui drum, al unei cai dupa moarte, care poate duce prin unele incercari si suferinte, spre rai.

În cazul acesta e adevărat ce zice, dacă înţelegem prin purgatoriu suma treptelor pe care trebuie un om să le urce în iad, ca să ajungă în rai. Pentru că raiul şi iadul au mai multe trepte, în funcţie de nr. păcatelor şi faptelor bune.

Confuzia apare din faptul ca, cel putin in Romania, Sf. Impartasanie, sau mai precis, lipsirea de Sf. Impartasanie, este folosita si ca metoda de pedepsire, gen: iti dau dezlegare de pacate, dar nu te las sa te impartasesti 2 ani ca sa vezi ce grav este ca ai facut sex inainte de casatorie. Deci acea persoana pe de o parte este reconciliata cu Dumnezeu si Biserica, pe de alta parte nu are voie sa se impartaseasca, nu fiindca este in afara Bisericii ci fiindca nu il lasa duhovnicul.

Cand in realitate oprirea de la impartasanie si excomunicarea ar trebui sa fie acelasi lucru. Esti parte din Biserica daca te si impartasesti in acea Biserica. Daca nu te impartasesti, atunci nu esti parte. Concluzia logica este, bineinteles ca marea majoritate a romanilor sunt in general excomunicati, in afara de, pentru cei mai ravnitori, doua-trei-patru ori pe an cand sunt in deplina comuniune cu Biserica.

Urmele temporale ale păcatelor de moarte spovedite sau a celor mai mici, de care ne-am căit, pot fi şterse în următoarele patru feluri:
-prin îndeplinirea canonului primit la spovadă
-prin primirea cu iubire filială a unor suferinţe pe care ni le trimite Dumnezeu, ca urmare a acestor păcate
-prin indulgenţe
-în Purgatoriu, dacă niciuna dintre primele trei, care se fac în timpul vieţii, nu a fost îndeplinită.

Cum puteti zice ca cineva nu face parte din BO pe motiv ca nu s-a impartasit??
Exista duhovnici care incurajeaza spovedania deasa, fara impartasanie, asta inseamna ca promoveaza excomunicarea?
Aceasta taina are un rol vital. O impartasanie nepotrivita este SPRE OSANDA.
Daca nu a fost cineva impartasit pe motiv ca nu este impacat cu toata lumea inainte de spovedanie inseamna ca este excomunicat?
Vorbiti din povesti.

Ca să clarificăm: În BC, excomunicarea înseamnă oprirea de la participarea la orice formă de viaţă a Bisericii - cel excomunicat nu poate fi spovedit, nu poate participa la Liturghie, dacă moare în stare de excomunicare nu i se va face slujba de înmormântare etc.

In mod practic, vorbesc adevarul. Practica romaneasca a denaturat practica normala. Acei duhovnici gresesc. Daca un om nu are pacate grave pe suflet, de ce sa nu se impartaseasca?

Sigur, impartasania in nevrednicie este osanda, asa ne spune Sf. Pavel. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa stai cu nevrednicia pe suflet pana la postul urmator cand postesti trei zile, te spovedesti 1 minut si apoi vii duminica cu 10 minute inainte de Sf. Impartasanie ca sa te impartasesti, cum multi romani fac, si ai impresia ca in general esti in comuniune deplina Biserica lui Hristos. Esti, pana la urmatorul pacat grav, cand nu mai esti, fiindca un pacat grav te face nevrednic sa te impartasesti.

Întrebare: ortodocşii care sunt opriţi de la Sf Împărtăşanie se pot căsători ?
Dacă da, înseamnă că oprirea de la Sf Împărtăşanie este acelaşi lucru cu excomunicarea. Dacă nu, înseamnă că sunt două lucruri fără legătură.

Cred ca cea mai buna explicatie a dat-o domnul Erethorn. Nu exista interdependenta intre aceste doua, ci o relatie de la parte la intreg, excomunicarea implica automat si oprirea de la impartasanie pe langa multe altele.
Draga doamna, da nu vorbesc de ce fac unii, sa fie sanatosi, fiecare cu capul lui.
Nu intelegeti in intregime ce reprezinta aceasta taina. Daca mergem pe firul acesta, majoritatea covarsitoare nu este demna sa se impartaseasca, are loc o transformare in trupul si sangele Domnului.
Si nu cred ca sunteti in masura sa masurati dreptatea cu care unii preoti decid sau nu sa opreasca de la impartasanie.
Dar, de fapt, ce intelegeti dvs prin "pacate grave"?