În prealabil postat de Pippo_ (Post 332671)

Te incapatanezi. Plecatul in cazul primei alegeri este o eventuala consecinta a alegerii, nu alegerea in sine. :P

În prealabil postat de gloupgloup (Post 332648)

Din pacate, aceste minciuni nu afecteaza doar angajatii si partenerii, afecteaza poate tot anturajul sau.Daca-mi fac bagajul si plec, lucru foarte usor de facut pentru mine, ma gandesc ca poate fac rau altor persoane prin nepronuntarea adevarului, acestia vor fi in continuare manipulati si mintiti.

Nu am ganduri de razbunare in justitie sau mai stiu eu ce, pentru ca as putea sa inchei activitatea societatii respective doar printr-o anonima cu specificarea exacta a fraudelor. (e vorba de societatea amicului, cea care are contractul de management, nu de cea straina, cu afacerea, aceea are o activitate exemplara).Nu voi face asta, pentru ca nu e genul meu si consider ca razbunarea inseamna rautate.

În prealabil postat de Melissa (Post 332674)

Pai eu am expus o singura varianta : expunerea adevarului +plecatul:10:..Deci in cazul acestei variante unice din punctul meu de vedere, plecatul nu este o consecinta ,ci face parte din varianta.( e partea a doua :P )

În prealabil postat de Pippo_ (Post 332679)

În prealabil postat de Pippo_ (Post 332679)

Deoarece astfel fortezi viitorul. Nu stii intre alegerea primei variante si presupusa consecinta a plecarii ce poate face Dumnezeu. Toate actiunile sunt dinamice si intra in calcul multi factori. Fortand consecinta alegerii, ne impotrivim lui Dumnezeu, deoarece planificam viitorul dupa capul nostru netinand cont de circumstante. Solutia in cazul actiunilor cu consecinte imprevizibile este spontaneitatea. Adica, fac prima alegere de exemplu, iar consecintele, "cu Dumnezeu inainte", urmand ca urmatoarele actiuni sa fie decise pe masura ce evolueaza lucrurile.

În prealabil postat de gloupgloup (Post 332609)

Buna seara tuturor,

in ultima vreme intampin o problema foarte mare, care ma macina incet incet.

De cateva luni mi-am schimbat locul de munca, preferand sa lucrez impreuna cu un prieten, ca si subaltern al lui.Stiind ca omul respectiv a urmat Seminarul si facultatea de Teologie, m-am gandit ca este un om sincer, insa m-am inselat amarnic, tot ce urmareste este satisfactia lui materiala, fara a se gandi la cei din jurul sau, asa cum sustine.

In ultima saptamana am aflat insa ca ma minte cu nerusinare, am aflat datorita neglijentei lui si priceperii mele, poate a fost un dar si de la Dumnezeu, sa-mi deschida ochii, sa vad cu cine am de-a face.

Problema cea mai mare este ca nu stiu cum sa procedez.Afacerea este a unor straini, el are doar un contract cu ei pentru administrarea afacerii.Din comportamentul lui observ ca ii este frica incontinuu ca cineva sa-i ia afacerea, lucru care pe mine nu ma intereseaza, mai ales ca mi-e prieten.Insa el crede ca asta vreau sa fac, desi i-am spus de nenumarate ori ca acest lucru nu ma intereseaza.
Din comportamentul strainilor observ ca apreciaza foarte mult faptul ca eu am venit sa lucrez in societatea respectiva, cu rezultate foarte bune in cele cateva luni pe care le am impreuna cu ei.

Cat de mult gresesc daca le spun adevarul strainilor despre toate cele pe care le observ?Pentru ca seful meu roman ii minte si pe ei doar pentru satisfactii materiale si minte cam pe toata lumea pentru satisfactii materiale, chiar daca este o persoana care cunoaste foarte bine Preoti si oameni ai Bisericii in functii destul de inalte, chiar si pe acestia ii minte.

În prealabil postat de Melissa (Post 332718)

Pai aveai senzatia ca speram sa cadem de acord in mai mult de 1-2 postari consecutive pe acelasi subiect???:21:

Nu fortezi viitorul.Faci O ALEGERE.Liber arbitru.Alegi sa spui adevarul si sa pleci.De abia din acest punct, spui "cu Dumnezeu inainte".Parerea mea.:-P
Reciteste aici:
În prealabil postat de Melissa http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif

În prealabil postat de gloupgloup (Post 332609)

Buna seara tuturor,

in ultima vreme intampin o problema foarte mare, care ma macina incet incet.

De cateva luni mi-am schimbat locul de munca, preferand sa lucrez impreuna cu un prieten, ca si subaltern al lui.Stiind ca omul respectiv a urmat Seminarul si facultatea de Teologie, m-am gandit ca este un om sincer, insa m-am inselat amarnic, tot ce urmareste este satisfactia lui materiala, fara a se gandi la cei din jurul sau, asa cum sustine.

In ultima saptamana am aflat insa ca ma minte cu nerusinare, am aflat datorita neglijentei lui si priceperii mele, poate a fost un dar si de la Dumnezeu, sa-mi deschida ochii, sa vad cu cine am de-a face.

Problema cea mai mare este ca nu stiu cum sa procedez.Afacerea este a unor straini, el are doar un contract cu ei pentru administrarea afacerii.Din comportamentul lui observ ca ii este frica incontinuu ca cineva sa-i ia afacerea, lucru care pe mine nu ma intereseaza, mai ales ca mi-e prieten.Insa el crede ca asta vreau sa fac, desi i-am spus de nenumarate ori ca acest lucru nu ma intereseaza.
Din comportamentul strainilor observ ca apreciaza foarte mult faptul ca eu am venit sa lucrez in societatea respectiva, cu rezultate foarte bune in cele cateva luni pe care le am impreuna cu ei.

Cat de mult gresesc daca le spun adevarul strainilor despre toate cele pe care le observ?Pentru ca seful meu roman ii minte si pe ei doar pentru satisfactii materiale si minte cam pe toata lumea pentru satisfactii materiale, chiar daca este o persoana care cunoaste foarte bine Preoti si oameni ai Bisericii in functii destul de inalte, chiar si pe acestia ii minte.

În prealabil postat de Pippo_ (Post 332762)

Intre momentul in care dai pe fatza adevarul si momentul in care intentionezi sa pleci, ceva se petrece( asta este partea pe care o fortezi de capul tau prin fortarea plecarii si care depinde de multi factori ce se va intampla in partea asta, si deci e gresit sa-i alegi deja finalul),

În prealabil postat de Melissa (Post 332789)

Hai sa incercam sa ne punem de acord,poate invatam ceva si din asta.:-)
Sunt de acord ca intre momentul adevarului si cel a plecarii intentionate, CEVA SE PETRECE.Dar acum se pune problema DACA ACCEPT CE SE PETRECE intre cele doua momente? Ori eu avand liber arbitru, aleg sa nu stau sa astept SA VAD CE SE INTAMPLA,CE OFERA SITUATIA, ca mi se pare un stil parsiv de abordare, eu aleg ferm de la incept, plecarea,pentru ca scopul meu a fost sa scot adevarul la iveala, NU SA SPECULEZ SITUATIA,asteptand sa vad ce "da Domnul" in aceasta situatie.
Asa vad eu lucrurile.