Vsovi,
parintele Gabriel Nicu ii sfatuia pe toti cei care doreau cu adevarat sa puna inceput bun pocaintei adevarate sa posteasca ceva mai mult, adica luni, miercuri si vineri, post fara ulei. Si sa renunte la carne. Si sa spuna demonilor desfranarii, invdiei etc. : ,,Inapoia mea, satano!'' Si sa faca metanii.

Sfantul Iosif Sihastrul mai avea si o nuia pe care singur o folosea pentru a se pedepsi in caz ca-i veneau ganduri pacatoase. Ii era frica de nuia si se apara astfel de toate ispitele.

O astfel de nuielusa, ar fi indicat a avea cu totii la noi , pentru a injumatati , macar ispitele si gandurile rele ce ne vin.

Intaietatea sa se dea frumusetii sufletului
 

Sufletul ce se minuneaza de frumusetile lumii materiale arata astfel ca in el traieste lumea cea desarta; de aceea este atras de faptura si nu de Facator, de pamant si nu de Dumnezeu. Nu are importanta daca pamantul acesta este curat sau are noroiul pacatului.

Inima cand este atrasa de frumusetile lumesti, care nu sunt pacatoase, dar care nu inceteaza sa fie desarte, simte bucuria lumeasca a vremii, care nu are mangaierea dumnezeiasca, intrariparea launtrica cu veselie duhovniceasca. Insa cand omul iubeste frumusetea duhovniceasca atunci sufletul lui i se umple si i se infrumuseteaza.

Daca omul, si mai ales monahul si-ar cunoaste uratenia sa launtrica, n-ar urmari frumuseti exterioare. Inlauntrul sau, sufletul are atatea pete, atatea mazgaleli si noi sa ne privim, de pilda, hainele noastre? Ne spalam hainele, le calcam si suntem curati, dar inauntru suntem … nu ma intreba!

De aceea, daca cineva ar sesiza ce necuratie duhovniceasca are inlauntrul sau, n-ar mai sta sa scoata cu atata migala cea mai mica pata de pe hainele sale, pentru ca acestea sunt de mii de ori mai curate decat sufletul lui.

Dar daca omul nu are in vedere zgura duhovniceasca pe care o are inlauntrul sau, el atunci cauta sa scoata cu migala si cea mai mica pata. Ceea ce trebuie este sa-si intoarca toata grija spre curatia duhovniceasca, spre frumusetea launtrica si nu spre cea dinafara. Intaietatea sa se dea frumusetii sufletului, frumusetii duhovnicesti, si nu frumusetii desarte, pentru ca Domnul ne-a spus: “Cat valoreaza un suflet, nu valoreaza lumea intreaga” (Vezi Mt. 16,26). Cuv. Paisie Aghioritul

Cerul este un negot si noi suntem nesarguinciosi. Da paine si ia rai. Da lucruri mici si ia-le pe cele mari. Da lucruri stricacioase si ia-le pe cele nestricacioase. Daca ar exista un bazar, unde ai putea sa gasesti multe lucruri ieftine, n-ai vinde tot ce ai, n-ai face tot ce-ti sta in putinta ca sa cumperi marfurile acelea ? Asadar cum pentru cele stricacioase arati atata bunavointa, iar pentru o marfa nepieritoare esti nesarguincios si nepasator ? ( Ioan Gura de Aur)

Moromete
 

Va amintiti ca in "Morometii" este la un moment dat o secventa cu Moromete si Catrina, sotia lui. Aceasta se intoarce intr-o duminica de la Biserica si-l gaseste pe Ilie, ca de obicei, stand "pe stanoaga podistii" si "band tutun". Catrina, morocanoasa ca de obicei, ii reproseaza ca in loc sa mearga la Biserica, sta si pacatuieste lenevind si fumand. "Sa fi vazut ce haine frumoase avea popa", si continua prezentand cu ce era imbracata vreo femeie sau alta din sat. Moromete o asculta tacut, iar dupa ce Catrina isi incheie mustrarile, nu adauga decat: "Si da Doamne sa se duca cat mai multe proaste la Biserica...".
Ce vor sa spuna aceste vorbe ale lui Moromete? In loc sa fie atenta la slujba, la cuvantul de invatatura al preotului, la mesajul Liturghiei, Catrina a fost atenta la alte aspecte. Epitetul cu care a "mangaiat-o" vrea sublinieze esenta, faptul ca ea nu s-a folosit duhovniceste de acea Liturghie. A mers acolo in zadar...