Tocmai dar pt asta trebuie timp. Exact asta vroiam si eu sa intelegeti.

Si cu ce ma ajuta pe mine sau alt parinte faptul ca aceeia devin vrednici de mila cat timp o anumita chestie sau vorba ma poate face mai demna de mila dupa aceea mai mult decat dupa pierderea unui copil? Trebuie sa intelegi ca pierderea unui copil poate fi asociata cu o forma de nebunie ...

no coment se pare ca nu ai inteles nimic
apar chiar in primul mesaj pe acest topic ... mi se parea normal sa le citeasca oricine comenteaza pe acest topic.

Cu forma de nebunie..ai perfecta dreptate..

Cred ca ti-am raspuns deja..ai o judecata sanatoasa, in ciuda a ceea ce a fost, nu te lasa "destabilizata" de altii.
Daca tu n-ai ce sa-ti reprosezi, altii care nu te cunosc ca sa-ti poata reprosa ceva concret, cu atat mai putin.

Sa dea Dumnezeu sa-ti poti pastra buna masura si chiar mai mult.

pt paulici
 

Paulici
"Copiii fata parinti, se numesc orfani, parintii fara copiii se numesc.....pacatosi....pentru ca din cauza lor si a pacatelor lor le-au murit copiii.
Cel putin asa m-a consolat pe mine o cunostinta de-a mea. Habar n-am de ce. Nu sunt mai credincioasa si nici mai pacatoasa ca alte femei, nu am dorit nimanui sa fie pedepsit astfel si totusi.....s-a intamplat. Si atunci? Ce pot sa fac? Sa intorc timpul? Nu am cum."

Nu cred ca este o plata pentru pacate neaparat, pierderea unui copil....O vad mai mult ca pe o incercare , menita sa inalte un suflet care se crede pret de o clipa , cazut...E cea mai cumplita pierdere , cea a unui copil, cea mai sfasietoare...Dar cred ca din lacrimile durerii, inlantuite cu rugaciuni catre Dumnezeu, se vor oferi noi sanse, sau se vor deschide alte drumuri...
Dumnezeu sa te mangaie !:53:

am multe ... foarte multe sa imi reprosez ... sunt o pacatoasa ... insa nu asta e subiectul ...

doar pentru ca lucrurile nu merg cum credem noi ca ar fi trebuit sa mearga si simtim ca Dumnezeu s-a pus in calea binelui pe care NOI l-am planificat dupa cum am crezut noi ca ar trebui sa fie,
cred ca ai interpretat cuvintele dupa buna ta placere: Am zis ura in cazul in care as crede ca Dumnezeu ne pedepseste

Orice pierdere, daca este privita din aceasta perspectiva, este mult mai usor suportabila.

pierderea unui copil nu este orice pierdere


Pesonal,nu gasesc in mine nici o explicatie pentru taria lor de a o lua de la capat de fiecare data, acum are doua fete si vrea sa mai infieze una in locul celei care n-a mai ramas in aceasta lume, dar in definitiv nu exista alt lucru mai bun de facut.

Intotdeauna mi se pare ca e imposibil sa pierzi un copil si apoi sa fi puternic ... mi-am dat seama ca suntmai puternica decat ma credeam.


Daca noi credem cu adevarat in Dumnezeu, atunci avem incredere in judecatile Lui si tot ceea ce ingaduie el sa se intample, chiar daca aparent este rau, si nu gasim o explicatie sigura, credem ca are o finalitate pozitiva.


Exact asta cred eu ca e pierderea unui copil ... adica chiar daca aparent poate aparea o pedeapsa ... daca vrei crede-ma mincinoasa ... e treaba ta, dar exact asta vroiam eu sa se inteleaga.

Cred ca cea mai grea perioada este de la nasterea noastra pana la pierderea unui copil...

Oare unui parinte ii va fi mai usor sa treaca peste acele momente daca este dinainte pregatit sufleteste? Daca are o idee despre Dumneze, despre suflet, despre relatia Dumnezeu-suflet si despre diversitatea lectiilor pe care le poate primi?
Eu cred ca da...
Mi-as fi dorit sa fi dat atentie si sa fi priceput educatia moral-religioasa din familie inainte sa dau cu capul. Daca sti unde este pragul mai ai sanse sa-l feresti, daca nu....

cu siguranta da, dar nu asta e esential, pt a merge cu fruntea sus dupa o astfel de situatie.

"Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde?"
"Cautati Imparatia Cerurilor si Toate celelalte se vor adauga voua"

Stiu... vei spune ca nu se potrivesc in cazul tau...

dar ce e esential?

Mai multe, insa in special persoanele cu care se intra in contact prima perioada dupa pierdere.