Hai sa fim seriosi.

Nu poate fi negată existenţa dinozaurilor. Dar de unde până unde din faptul că au existat dinozauri rezultă evoluţia speciilor? Sunt o grămadă de aspecte care contrazic evoluţia. Totul în natură pare a fi programat. ADN-ul este un program genetic. Albinele, de exemplu, par a fi programate să construiască faguri şi să facă tot ce trebuie pentru stup (activităţi foarte complexe, care nu ar fi putut fi dobândite pe calea evoluţiei). Totul arată existenţa unui proiect anterior apariţiei materiei, naturii. Totul a fost gândit dinainte de cineva. Şi totul are un rost. Iar omului îi este dat să înţeleagă, în parte, acest rost.

Nu rezultă evoluţia speciilor, ci infirmă teoria creaţionistă. Cel puţin, aşa cum e transmisă de unii călugări (posibil sfinţi, deşi nu m-am documentat), cum că Pământul ar avea 7000 şi ceva de ani. În al doilea rând, cercetările genetice pe ADN-ul mitocondrial de la om relevă faptul că omul, într-adevăr, are doi strămoşi comuni, o Evă şi un Adam, care ar fi trăit cam acum 150.000-200.000 de ani. Ori dinozaurii au trăit acum câteva milioane de ani. Cum se face că exista moarte înainte de crearea omului? Nu toată creaţia a fost pervertită şi supusă trecerii timpului după păcatul primordial? Cel puţin aşa afirmă Tradiţia.

Eu sunt foarte serios. Daca doriti, o sa nuantez pozitia si voi spune ca si pe majoritatea credinciosilor acelasi lucru ii retine, iar toti, la gramada, atunci cand pacatuiesc, o fac din acelasi motiv: concupiscenta.

Nu la asta ma gandeam.
Ci la ideea ca un ateu gand pacatuieste, o face deoarece nu are frica Judecatii si a vietii de apoi, dar atunci cand ateul face binele, nu o face decat sub imboldul unei legi naturale sadite de Dumnezeu in om.
Scuza-ma dar ma face sa zambesc :)

Adevărul e că sunt o mulţime de întrebări fără răspuns. Poate nici nu trebuie să avem pretenţia că putem răspunde la toate. Lumea e un mare mister, care se dezvăluie câte puţin celor care ştiu să se apropie de el. E important să nu vrei să înţelegi această taină, ci să te apropii de ea cu deschidere. Modul în care sunt cunosute cele dumnezeieşti nu e cel analitic. Nu cred că în privinţa felului în care a fost creată lumea se poate trage vreo conlcuzie. Numai Dumnezeu ştie cum a făcut-o şi când. Iar ca să înţelegem şi noi câte ceva ar trebui să-L cunoaştem întâi pe Dumnezeu, să înţelegem cum lucrează.

Problema discutată aici este, totuşi, foarte serioasă, iar cei care doresc să-şi formeze o părere corectă pot afla un răspuns competent aici: http://www.creationism.info.ro/pagini/cf/cf.html

Cred in Dumnezeu.....Sunt dovezi, care nu mai au nevoie de justificari...Biblia, tara sfanta......lumina invierii......e vraja marii cu dinozaurii....au existat si ei...tot facuti de Creator...cei care nu cred primesc semne..

Adu dovezi pentru aceasta 'lege morala sadita de Dumnezeu' pentru ca daca ar fi fost asa atunci orice om ar trebui sa fie moral din natura, lucru care e contrazis de cazurile de copii pierduti in salbaticie si care sunt pierduti pentru societate, ajungand mai mult animale decat oameni semicivilizati cum sunt majoritatea. Si daca nu iei asta in considerare, atunci cum anume pot oamenii fi imorali daca insusi marele sef le-a sadit in suflete sa fie morali de la natura?

Iar originile moralitatii nu sunt tocmai clare. Nu se stie exact cum a aparut moralitatea. Daca e de origine religioasa atunci a fost adusa de religiile pagane, in nici un caz nu a inceput cu crestinismul daca la asta te gandeai.

Da un google dupa "pacat originar", "the fall of man" si iti vei lamuri problemele.

In ce priveste originea moralitatii, ai recunoscut un fapt esential, cu care crestinii ii bat la cap pe atei cam de multisor: relativismul moral este singura directie in care poate duce ateismul (si este, din pacate, un drum infundat; sau, mai bine zis un drum care se scufunda intr-un tunel intunecat, la capatul careia nu se zareste nici o luminita, dar din care erup cateodata monstruozitati precum Holodomorul sau Pitestiul).

Noi, crestinii, stim exact cum a aparut moralitatea, si de aceea si avem moralitate (nu in sensul ca am fi toti perfecti, ci in sensul ca avem un sistem clar la care sa ne raportam).

Noi stim ca suntem pacatosi si stim si de ce. Mai mult, stim si ce avem de facut daca vrem sa rezolvam problema.