În prealabil postat de Raziel (Post 365319)

Din punctul tau de vedere experienta a fost cat se poate de reala, nu am motive sa ma indoiesc, dar trebuie sa tinem cont ca unele circumstante pot trezi anumite sentimente sau temeri din subconstient fara ca tu sa realizezi lucrul asta la nivel constient, somnul, mai ales daca aveai si vise este metoda cea mai facila.Sunt vise care par atat de reale incat pot fi confundate cu realitatea si meditatia mai poate face lucrul asta.
Sunt lucruri neplacute, angoase, pe care omul le ascunde adanc in subconstient prin simplu fapt ca nu vrea sa mai aiba de-a face cu ele si le ingroapa acolo dar pot fi readuse la suprafata foarte usor printr-un miros, printr-un zgomot, culoare etc.
Asa vad eu lucrurile, am avut la randu-mi experiente ciudate dar intotdeauna la o cercetare mai atenta s-au dovedit a fi lucruri banale in circumstante ciudate. Nu zic ca este imposibil sa existe asa ceva dar in lipsa dovezilor concrete probabilitatea este sub 1%, din punctul meu de vedere, desigur.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 365330)

Nu m-am referit la o credinţă oarbă, ci la una luminată. Nu cred că trebuie să ne abolim raţiunea pentru a crede. Trebuie doar să înţelegem că raţiunea are limite, iar credinţa e dincolo de aceste limite. Raţiunea poate analiza ceea ce cade sub simţuri, ceea ce este experimentabil. E bine să înţeleagă lucrul ăsta şi să nu vrea să analizeze ceea ce nu poate cuprinde. Neînţelegerile apar atunci când raţiunea nu-şi cunoaşte locul şi, la fel ca Lucifer care a vrut să ia locul lui Dumnezeu, ea vrea să cuprindă credinţa. Nu va putea niciodată, pentru că e mai mare decât ea.
La lucrurile descoperite prin credinţă se meditează. Numai în felul ăsta pot fi înţelese. Şi atunci vine o lumină a înţelegerii peste toate.
Cazul pe care îl menţionezi nu are de-a face cu credinţa. Acolo e probabil vorba de schizofrenie. E păcat să arunci cu noroi în felul ăsta în credinţă.
Credinţa nu înseamnă ignoranţă, ci deschidere către mister.

În prealabil postat de dobrin7m (Post 365337)

Nu auzi ca m-am trezit> ? sau vrei sa ma convingi acum ca nu stiu ce inseamna sa sari din somn cand auzi o usa trantita in miez de noapte cand e liniste deplina.

În prealabil postat de dobrin7m (Post 365337)

Nu auzi ca m-am trezit> ? sau vrei sa ma convingi acum ca nu stiu ce inseamna sa sari din somn cand auzi o usa trantita in miez de noapte cand e liniste deplina.

În prealabil postat de Raziel (Post 365343)

Nu vreau sa te conving de nimic, te agiti inutil, eu mi-am expus punctul meu de vedere, faptul ca te-ai trezit brusc dintr-un somn in care poate erau si vise te-a facut susceptibila la anumite lucruri. Cum le-ai interpretat tu, te priveste in intregime.

În prealabil postat de dobrin7m (Post 365280)

Moartea, cel mai mare prieten si cel mai mare sfetnic in viata. Un fenomen? si atat?

În prealabil postat de Raziel (Post 365338)

femeia era un crestin model(asa spuneau toti cei care o cunosteau), se pare ca cei care arunca cu noroi in propria credinta sunt chiar credinciosii prin actiunile lor(nu neaparat crime).

În prealabil postat de dobrin7m (Post 365344)

Nu ma agit, stai linistita, am depasit de mult faza de a ma agita, mai ales inutil.
Daca m-am trezit brusc nu puteam continua sa visez. ca nu visezi treaz cu ochii dechisi. ce a urmat a durat.

În prealabil postat de Raziel (Post 365338)

Toate ca toate, credinta este ceva subiectiv, la fel si intelegerea divinitatii.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 365353)

Am spus de noroi din cauză că se ia un astfel de caz şi se spune: uite, credincioşi.
Poate femeia era într-adevăr un model. De aceea am zis că e probabil schizofrenie, pentru că schizofrenicii au personalitate dublă. Iar cazurile în care cineva vede diavoli în alte persoane şi aud voci care le spun să-i omoare sunt tipice de schizofrenie. Din punctul de vedere al credinţei s-ar putea bănui că o astfel de persoană e ea însăşi posedată de diavol. Însă nu pot să o spun eu, pentru că nici nu cunosc efectiv persoana şi nici pricepere duhovnicească nu am.
Pe de altă parte, am întâlnit şi eu în biserici multe persoane cu probleme psihice. Dar ar fi o greşeală să credem că Biserica le provoacă. Ei vin acolo pentru că simt mângâiere. Acolo se mai liniştesc cât de cât.