Poate există. Mie, unuia, nu mi se pare că mâncarea de post e mai scumpă. Din contră. Însă mi se pare că uneori, din grija prea mare de a fi ortodocşi uităm să fim creştini.

Opozitia intre crestinism si ortodoxie exista doar pentru cei care n-au asimilat nici una nici alta.

Stiu, poate vezi vrea sa ziceti ca e o figura de stil, dar figura de stil n-ar fi posibila daca n-ati denatura atat sensul ideii de ortodox cat si cea de crestin.

In realitate, nu exista nici o opozitie sau contradictie intre cele doua.

De cele mai multe ori, din pacate, privim pe termen scurt. Si spre pamant.

postul saracilor=foamea
 

Asa si este,nimeni nu vrea sa sesizeze acest amanunt"lipsit de importanta"!Esential este sa se impuna post in orice conditii"sa-i invete de mici"...
Ce sa-i invete pe niste amarati care tin post negru oricum???

Pentru mine nu este o opoziţie. Însă mă consider întâi creştin şi apoi ortodox. Ortodox e doar un atribut al creştinului, nu trebuie niciodată să treacă înainte. În cazul de faţă, prin a fi creştin înţeleg a avea milă, iar prin a pune accentul pe ortodoxie înţeleg a fi atent la respectarea unor reguli. Un foarte important element al ortodoxiei este dreapta cumpătare. Asta ne-ar ajuta şi să nu cădem în rigorism, într-o corectitudine excesivă, care n-ar face decât să omoare dragostea.

La cat de superficiali suntem, nu e de mirare ca ateii ne joaca pe degete.

Daca citeam cu atentie ce este scris la inceput, vedeam ca acei copii primesc mai multe mese pe zi, mai multe zile pe saptamana.

Dintre care, vezi Doamne, problema cea mai mare si cheia sanatatii lor sta in masa de vineri dimineata ca nu se poate si nu se poate sa fie de post si singura solutie de 6 lei este painea cu gem.

Dar mila nu este atribut definitoriu al creştinismului, atâta vreme cât avem atâţia budişti, musulmani, evrei etc plini de milă. În mare număr, ateii sunt şi ei oameni miloşi: nu ar lovi nici măcar un câine (mai ales un câine).
Iar ortodoxia nu este numai respectarea unor reguli, cât mai ales respectarea unei credinţe: aceea pe care a predicat-o Domnul nostru Isus şi cei Lui următori. Prin urmare, a fi creştin înseamnă a fi ortodox.

Se înţelege, mă refer la ortodoxia în înţelesul ei etimologic, nu la apartenenţa formală la BOR sau altă Biserică din împrejurimi.

Ordinea pe care ati enuntat-o demonstreaza opozitia sau mai bine zis disonanta care exista in intelegerea dvs. fatza de cele doua.

Foarte gresit intelegeti.
Daca si copii dvs. inteleg la fel sa nu va mirati de roade mai tarziu.

Dar nici in extrema "iubirismului".

Desi explicatia dvs. este ortodoxa, ca si romano-catolic nici nu se putea sa va raportati la propriile explicatii altfel :)

Nu am spus că asta înseamnă pentru mine ortodoxia. M-am referit doar la cazul de faţă, şi anume la respectarea cu stricteţe a normelor. Mai mult decât atât, aici e vorba chiar de un exces de zel, întrucât canoanele nu prevăd postul pentru copiii sub 7 ani, cum s-a mai spus. Deci vrem să fim mai ortodocşi decât... Sinodul.

Adevărat. Eu nu văd o opoziţie, nici nu cred că putem face abstracţie de cuvântul ortodox. A fi un creştin bun înseamnă a fi un creştin ortodox. Însă, atunci când pui accent pe canoane, pe norme, rişti să ajungi să uiţi tocmai de Hristos cel milostiv, Cel care a atras de nenumărate ori atenţia cu privire la mulţimea regulilor puse de farisei pe umerii oamenilor. Nu cred într-un creştinism fără reguli. Consider postul ca fiind o binecuvântare; şi celelalte învăţături ale Bisericii. Dar trebuie păstrată o măsură. Una este să creşti copiii într-o familie normală, unde nu sunt lipsiţi de nimic şi atunci postul are rostul de a învăţa copilul să se abţină, să se disciplineze, să se stăpânească, şi altul este cazul unor copii sărmani, care n-au ce mânca. Ca doctor ştiţi mai bine decât mine că nu se dă acelaşi regim tuturor bolnavilor, ci fiecăruia după boala sa.