Pai asa e si in stiinta, fiecare inclusiv "stiinta oficiala" are dreptul sa declare aberanta ceea ce il/o contrazice.

Adevarul insa ramane acelasi.

te faci ca nu intelegi.
in stiinta oricine are dreptul sa conteste orice lege fizica sau adevar stiintific.
cu siguranta ar primi si un Nobel, daca isi demonstreaza teoria.
in religie se poate asa ceva?

Uită-te la Adriana3 şi o să-ţi dai răspunsul singur!

In teologie - caci in sens larg vorbirea despre Dumnezeu este numita teologie (teologhisire) - este permisa emiterea de pareri, adica cercetarea lumii si a tuturor realitatilor materiale si spirituale, cu conditia ca ele sa nu iasa din cadrul dogmatic, adica din revelatia lui Hristos, care este credinta noastra.

Este firesc daca stam sa ne gandim: nu putem de ex. sa credem ca Hristos a inviat dar si ca nu a inviat. Sau nu putem sa credem ca Hristos este deofiinta cu Tatal, dar in acelasi timp sa emitem pareri conform carora "poate nu e chiar Dumnezeu, poate e creat" samd.

Dar putem discuta despre cate cete ingeresti sunt, sau daca este bine sa postim mai mult, etc.. Putem discuta in orice fel de ex. despre rolul femeii in biserica, dar nu putem sa negam faptul ca Maica Domnului este Nascatoare de Dumnezeu si ca Hristos si-a ales Apostoli doar dintre barbati, pentru ca acestea sunt intelesurile revelate chiar de Hristos, adica sunt credinta noastra.

De altfel, daca va uitati, aceasta face si stiinta, care invalideaza si declara ca "eretice" parerile care nu sunt conforme cu ceea ce s-a declarat anterior ca fiind stiintific. Diferenta: in vreme ce in cazul teologiei, Dumnezeu Insusi S-a intrupat si ne-a aratat El Insusi invatatura, in cazul stiintei este vorba de o descoperire progresiva printr-o metoda de cercetare.

diferenta: in cazul teologiei, avem o dogma ce nu poate fi discutata, iar stiinta, chiar si atunci cand se crede stabila, nu uita sa ia in discutie si cele mai fanteziste idei.
este ca diferenta dintre dictatura si democratie.

Binenteles :)
Doar ca riscurile sunt mai mari daca gresesti..
Mult mai mari..

Pai da, tocmai de aceea teologia este teologie si nu stiinta, pentru ca scopul teologiei nu este sa cunoasca lumea, ci sa Il cunoasca pe Dumnezeu. Dumnezeu , fiind Personal, ni S-a descoperit nemijlocit. Ca atare, nu mai putem sa bajbaim, ci credem in ceea ce El Insusi ne-a descoperit. Nu putem avea fantezii, odata ce stim care(Cine) este Adevarul

Stiinta, prin comparatie, este - dupa cum au aratat si metodologii ei - o sfera a caror paradigme se schimba fundamental din cand in cand. Ca atare, bajbaie continuu cautandu-si sprijin, dar din cand in cand constata ca nu se afla pe o insula, ci pe spinarea unei balene (asta ca sa ne amintim si de povestile copilariei).

Este bine ca este asa, n-as vrea sa fie invers. Si nici stiinta n-ar trebui sa vrea de la teologie sa adopte aceeasi metoda de incercare si eroare.

referitor la povestile copilariei, nu stiu daca la asta te refereai, dar mi-am adus aminte de Insula plutitoare din Sindbad marinarul ;)

tocmai asta este diferenta principala, stiinta nu vrea sa adopte nimic din teologie, ea merge pe drumul ei. daca se potriveste ceva e ok.
in schimb teologia ar vrea sa subjuge stiinta, de ar putea.

In mod normal, intre teologie si stiinta este o armonie perfecta. Teologia Il reveleaza pe Dumnezeu, Creatorul si Proniatorul lumii, in vreme ce stiinta pleaca din celalalt capat si incearca sa Ii descopere lucrarea.

Dizarmonia vine dupa parerea mea din mai multe cauze. Una dintre ele este dorinta stiintei de a nu il lua in calcul pe Dumnezeu (ceea ce poate fi explicabil pana la punctul in care stiinta, vaduvindu-se de Dumnezeu, constata ca trebuie sa lupte impotriva Lui). A doua cauza este, dupa parerea mea, conceptiile religioase (sau cvasireligioase, cum este ateismul) ale oamenilor de stiinta. Oamenii de stiinta nu sunt roboti si nici nu sunt ne-subiectivi (fiind subiecte, adica persoane, nu obiecte). Ca atare, orice preconceptii ar avea, ele sunt reflectate si asupra relatiei lor nu doar cu stiinta, dar si cu teologia.

Sunt exemple admirabile de oameni de stiinta dintre cei mai mari care erau si mari credinciosi, as zice aproape "teologi ai stiintei". Numai ca au fost sinceri, si cu una si cu alta.

Si o alta cauza, care nu e mica, este conflictul izbucnit in evul mediu in vest - conflict care, chiar daca este prezentat deformat, a existat - intre BC si "liber-cugetatorii" vremii. Acela mi se pare ca este exemplul foarte clar de atitudine gresita a ambelor parti, care iata ca are efecte distructive pana si azi. Mi se pare insa ca Ortodoxia, care in general nu a avut reactii de acest gen, nu a fost confruntata, iata, cu asemenea rupturi.

Am mai discutat. Pentru mine raportul dintre teologie si stiinta este unul complementar, nu antagonic. Nici stinta nu poate demonstra totul. Sunt multi oameni de stiinta care accepta miracolul, sau ptr ca accepta miracolul nu sunt oameni de stiinta, sau sunt mai putin oameni de stiinta.