"Autoexcitarea" daca e sa o iau in sens etimologic e acea stare cu care te trezesti din somn cateodata ( = stare fiziologica) si ai tendinta de multe ori, daca n-ai alta treaba, sa o autointretii (sa te "indulcesti" cu ea in gand, cel putin, daca nu chiar sa treci la fapte, singur,sau cu partenerul/a, daca ai si e acolo ) dar asta e o chestie voluntara. Adica, ai posibilitatea sa alegi daca dai curs fanteziei sau nu. Si daca esti in luna de miere, nu vad de ce nu i-ai da, desigur daca nu ai ceva mai important de facut sau sunt alte oprelisti fiziologice din partea ta sau a partenerului/ei; pe cand daca esti singur...va fi doar un nou motiv de frustrare.

Multumesc lui fallen pentru raspunsuri.

S-ar putea sa aiba efecte negative, la fel cum poate avea efecte negative consumul excesiv de dulciuri.

P.S: Vad ca s-au adunat multe voturi

Multa intelepciune.

"Autoexcitarea", sa fim realisti pt. majoritatea barbatilor la o anumita varsta o practica, fie ca recunosc au ba chestia asta! Si cati inca nu o fac privind la pornosagurile de la tvu sau dp net, sau din publicatiile ce umplu tonetele cu ziare si reviste xxx Fantezia sexuala in cuplu e una,iar masturbarea este alta,dincolo de un aspect care ne scapa si anume ca ff des se cauta motive pt a ne justifica scaparile! Numai bine!

Am auzit ca din cauza absentei femeilor pentru mult timp, unii barbati recurg la parteneri sexuali barbati (in unele manastiri, la Spartanii antici)
Chiar se poate ajunge la asa ceva din disperare ?

Nu, e doar un pretex "disperarea"...

Trebuie sa recunosc ca nici eu nu am inteles de la inceput ce intelegeti voi prin "autoexcitare", dar am incercat sa explic ce am crezut eu, dar se pare ca multa lume a inteles ca e vorba despre masturbare propriu-zisa, ceea ce eu am considerat ca fiind doar o eventuala consecinta a "autoexcitarii".

Cat despre homosexualitate, la animale se mai intampla sa apara "din greseala " sau din lipsa de altceva, dar la oameni mai putin. Explicatii stiintifice sunt multiple si cu siguranta se pot gasi. Oricum se pare ca are o componenta puternica "innascuta", chiar genetica se spune. Chiar daca omul o face "din lipsa de altceva" sau "de curiozitate", ea nu ramane o practica permanenta sau o "prima alegere" daca omul nu e multumit si are o alternativa mai buna. Ei cand spun ca "nu e o alegere voluntara" nu se refera ca n-au gasit altceva ci ca din mai multe variante asta a fost singura care i-a atras si satisfacut, trupeste si sufleteste. Unii oameni pur si simplu nu sunt atrasi, nu se excita in prezenta persoanelor de sex opus, dar nu pentru ca, stiu eu, la ei in sat nu sunt femei sau nu sunt barbati. Pe langa cauzele fiziologice, destul de "obscure", fenomenul are desigur si cauze psihologice. Desi pare o blasfemie, e posibil ca unii oameni in aceasta situatie sa ajunga sa formeze "un singur trup". E drept ca nu pot perpetua specia in aceasta formatie, dar se stie ca la un moment dat fiecare specie trebuie sa se autolimiteze. Oricum, e un procent mic de astfel de cazuri si eu cred ca oricat ar fi de "propavaduita " aceasta perturbare , ea nu poate si nu are cum sa dea roade, pentru ca e impotriva firii si oamenii, marea majoritate, nu o vor accepta. Ba din contra, daca va fi blamata, mai rau vor incerca oamenii sa o incerce, dar cum am mai spus, nu va da rezulate pana la urma.

S-a mai discutat despre "desfrau" in casnicie pe topicul despre Nunta :)
Spuneam atunci ca eu prin „desfrau” inteleg o patima patologica, o dorinta cronica de sex , barbatul sau femeia fiind atat de obsedat de sex incat devine o povara pentru partener, deci manifesta sindrom de nimfomanie (femeia) sau satiriazis (barbatul), un „rau diabolic”, o degenerare ce produce un dezechilibru in relatie.

Ca sa-ti raspund la intrebare: "da", daca e o manifestare de iubire autentica, sincera, sotii exprimandu-si sentimentele unul fata de celalalt si "nu"- daca e o patima, daca contactul fizic devine dominant in relatie, in detrimentul altor aspecte, daca toata casnicia se rezuma la intimitate.

Ideal ar fi ca omul sa pastreze controlul asupra propriilor porniri si sa fie el cel care hotaraste cand, cum si cu cine. Normal ca ce este peste masura strica, si mancarea, si bautura, si chiar si munca.

Problema desfrâului derivă din problema mai cuprinzătoare a păcatului. Iar păcatul este ruperea legăturii cu Dumnezeu, pierderea harului.

Practic, în cea mai mare parte a timpului nostru trăim lipsiţi de har, aşa încât nici nu ne mai dăm seama că nu-l avem. Simţim, însă, o lipsă acută în suflet, un „vid dureros”, neîmplinire, simţim că viaţa nu are sens, că nu avem bucurie. Încercăm atunci să suplinim acel gol cu lucruri, ocupaţii, acte care să substituie lipsa bucuriei prin plăceri.

„Trupul pofteşte împotriva duhului şi duhul împotriva trupului” spune Mântuitorul. Prin urmare, trupul trebuie strunit, ţinut în frâu, dacă vrem să trăim duhovniceşte.

Pentru că ne trage în jos, înspre animalitatea inconştientă, dar căderea este sub acest nivel, întrucât, oricât ne-am strădui, animale adevărate nu putem deveni; mintea e un dat dumnezeiesc şi nu putem scăpa de ea; însă o putem perverti, supunând-o trupului şi punând-o să inventeze mereu alte şi alte plăceri.

Vindecarea de starea pervertită în care ne aflăm nu se poate face decât prin post, prin înfrânare, prin repunerea trupului în rolul de slujitor al duhului.

Prin urmare, aşa cum de hrană nu trebuie să postim doar când este post, ci în permanenţă trebuie să ne înfrânăm, la fel, şi sexualitatea trebuie ţinută în frâu, evident, şi în căsătorie.

„Duhul nu-l stingeţi”, zice Apostolul. Dacă eşti fidel Duhului, dacă te rogi şi păstrezi o relaţie vie cu Dumnezeu, nu ai nevoie să ţi se spună ce e păcat şi ce nu din ceea ce faci cu soţia (soţul). Duhul te învaţă, după cum este scris.

Este clar că excesele nu sunt bune; că perversiunile sunt diabolice. Nu e nevoie şi nici bine să intrăm în amănunte; dacă scormonim în mizerie sigur ne vom murdări.

Mi-a plăcut ce spunea un mare psihiatru (Viktor Frankl), ca răspuns la problemele legate de sexualitate: Ceea ce îmbolnăveşte sufletul este o sexualitate lipsită de dragoste. Că singurul lucru care justifică legătura sexuală este iubirea şi că fiecare dintre parteneri trebuie să se dăruiască cu tot sufletul celuilalt în acest act.

În felul ăsta nu mai vorbim de sex, ci de dragoste, care transfigurează legătura dintre soţ şi soţie. Mai mult chiar, transfigurarea completă se realizează când cei doi se dăruiesc unul celuilalt şi, împreună, rodului unirii lor - copilul.