Prietene Costica te ratacesti nestiind scripturile si te pacalesti singur mai bine zis TE PACALESTE acest arhimandrit Gherasim!
Ia priveste ce spune Pavel:
"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!"
( Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 1:8)
Cum poate sa zica acest arhimadrit ca nu e pacat relatia voastra de vreme ce tu esti inca casatorit, ba mai mult, cica relatia voastra ar fi unita in ceruri de Dumnezeu!
Hristos cat a fost pe pamant a zis asa:
1.
"Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui." (Matei 5: 27-28)
2.
"Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter."
(Matei 19: 9)
Vezi ce scrie aici in Biblie? Se razgandeste cumva Dumnezeu, una ne invata pe noi oamenii pe pamant si alta face el in ceruri (uneste iubirea unui barbat CASATORIT cu iubirea unei femei divortate)? Nu cred! Daca Pavel ne zice ca nici un inger din ceruri nu poate sa ne invete o alta Evanghelie, atunci cum poate acest arhimandrit sa te invete acesta prostie si sa te indemne la adulter?
Prietene tu faci cum crezi, e problema ta. Eu mi-am facut datoria de crestin si de om si ti-am aratat ce spune Biblia in legatura cu cazul tau...restul TE PRIVESTE! Doamne ajuta!

Aferim!
dupa cum spun musulmanii..


am o nelamurire: de ce la capitolul dragoste si iubire femeile ne sunt net superioare noua barbatilor?

interesanta intrebare. Iar cand e pusa de un barbat e cu atat mai draguta:)

Nu suntem mai presus de voi in ce priveste dragostea. Dumnezeu a distribuit aceasta dragoste la fel doar ca uneori la voi mintea coboara mai jos si atunci judecati cu altceva.

mda...din pacate ai dreptate! Doamne ajuta!

Am o experenta de viata inca nedeslusita pt.mine.
La 15 ani am cunoscut un baiat de care m-am indragostit instantaneu.
Am fost rationala si am inteles ca nu e pentru mine.Gandeam ca e mult mai superior, doar fizic,la alte aspecte nu ma gandeam atunci.
Au trecut vreo 4-5 ani si cineva din anturajul nostru a banuit sentimentele pe care le nutream pt. el.I-a spus lui si acesta a actionat facandu-ma sa-mi deschid inima.N-am cuvinte sa descriu ce am simtit in acea perioada in care credeam ca-mi impartaseste sentimentele.Ma facea sa sufar de multe ori ,si sufeream cu o demnitate de care acum nu mai sunt capabila.
Stiam ca-l iubesc si atat.Nu-i ceream nimic in schimb.
Relatia era la distanta si stiam ca intr_o zi ,fie vom fi impreuna pt.totdeauna ,fie ne vom desparti.
N-am avut curajul sa lamuresc aceasta situatie si dupa o perioada in care nu ne-am vazut sa intamplat sa vina la mine.Matur ar fi fost sa lamurim situatia ,dar n-a fost asa.Sentimentele inca erau vii,chiar mai profunde (din partea mea) si s-a intamplat sa raman insarcinata.
Am primit darul ca o binecuvantare de la Dumnezeu.El a fugit de responsabilitate si a improscat cu noroi in tot ce a fost frumos.
Au trecut anii ,eu m-am casatorit din dragoste ,dar altfel de dragoste.Ne-a unit suferinta .Eram amandoi dezamagiti de relatii .Eu am fost cea care a facut pasul spre cununie.Este un tata bun pentru copil, un sot care ma respecta.Sunt momente cand ma simt nemultumita pt.ca nu a reusit pana acum ,dupa 7 ani de casnicie sa-i deschid sufletul cu adevarat.
Eu am explodat aratandu-mi toate trairile.Am plecat in acesata casnicie sperand ca isi va gasi implinirea in aceasta familie si va fi fericit.Nu suntem fericiti.Abia daca mai comunicam.
Ma intreb care-i jumatatea mea :barbatul cu care Dumnezeu ma binecuvantat sa am un copil sau cel cu care m-am unit prin TAINA CUNUNIEI.EU NU MAI SIMT CA AM O JUMATATE PE PAMANT.AM GASIT SA-MI UMPLU GOLUL DIN SUFLET CU DUMNEZEU.SAU MACAR TIND SPRE DUMNEZEU.

Stii ce ai de facut, nu te mai gandi la cai verzi pe pereti, fii alaturi de sotul tau, iubeste-l, respecta-ti juramintele de la cununie! trebuie sa fie un om foarte bun, daca a acceptat sa creasca un copil al altuia.Normal ca se simte ranit cand vede ca dupa atatia ani si dupa atatea sacrificii pe care le-a facut, tu inca mai suspini dupa unul care nu a fost vrednic de iubirea pe care i-ai purtat-o!
E bine sa fiti tu, sotul, copilul si Dumnezeu, pentru a va fi binecuvantata viata, nu fiecare in parte singur cu Dumnezeul lui!

Scopul vietii e oricum mantuirea, o iubire romantica din povesti, iar pentru asta trebuie purtata crucea! E bine sa invatam din greseli si sa nu mai tanjim la ele.

Uite, gateste-i sotului tauceva ce ii place, strange-l de mana si spune-i ca te bucuri mult ca e cu voi. Atat; isi va da seama. Din ce am vazut, barbatilor nu le plac efuziunile, exploziile de sentimente, plansetele...

Ce simplu pare a fi, nu-i aşa? Doar că lucrurile nu stau chiar aşa de simplu, te asigur. Aşa cum şi diavolul poate lua chip de înger de lumină, aşa şi dragostea poate doar să pară că este dragoste, iar sufletul pereche la fel, poate doar să pară că ar fi acela. Nu-i chiar aşa de simplu. Oamenii se înşeală de multe ori pentru că nu se cunosc pe ei înşişi cu adevărat şi nu ştiu cu adevărat ceea ce vor de la viaţă. De la această lipsă de cunoaştere de sine vine şi greşala de a identifica sufletul pereche cu persoana necorespunzătoare. Dragostea adevărată e mult mai rară decât vă închipuiţi, şi nu trece decât prin inimile care cunosc dragostea lui Iisus Hristos.

Trebuie să recunosc că asta este cea mai bună poantă a săptămânii. Nr. 1 în top.

Fraternizezi cu concurenţa, bag de seamă!