Vesnic
 

Dumnezeu este vesnic...
de nevazut.

Nimeni nu a mintit, te asigur. Doar ca trebuie sa posezi si spiritul cuvintelor, nu doar litera lor! Sa fii iubit!

Traducere directa...
 

E tot...
Asa e cuvantul....
pana la sfarsit.
Nu se cade sa adauge omul ceva,
Omul sa le ia asa cum sunt...

Inceputul...
 

Dumnezeu este vesnic...

Dragul meu văd că ești dus pe ulei, pardon pe slănină, pe grăsime adică și tot vrei să dai de înțeles ceva neclar dar pentru mine e clar, te-a înghițit baba cloanță, ai fost ca Hansel și Gretel la căsuța din turtă dulce... ai crezut în vrăjelile textualiste infailibile, în litera care o scoți mai presus decât Duhul din ea... mai presus decât Harul și Duhul Proorociei... intru care au fost ele scrise, toate.

O cruce poți face cu creionul, scobind din omul ce șade în rugăciune către Dumnezeu pentru tine, îl cioplești pe el și el va fi cioplit iar tu necioplit, el va fi viu și tu mort, în viața de apoi, aia veșnică.

Da, fiecare literă contează, cu condiția să ai capacitatea să pricepi corect și să nu pierzi din vedere întregul, căci nu numai litera contează ci toate literele și apoi și mai mult tainele din spatele literelor. Partea nevăzută și neluată în seamă de om, taina pocăinței și umilinței, aia contează... nu la om ci la Dumnezeu.

Tu citești după cheia mândriei... și așa nu ai cum să pricepi ci vei repeta ca o moară stricată un text tinzând să-l scoți absurd prin „jongleria” ta, melodramatică.

Mai bine ai respecta orice traducere și orice interpretare, și așa ai să te umilești văzând cum copiii știau demult Adevărul fără să le fi spus lor cineva...

Cum de ei știu cele neînțelese de înțelepți?

Fiindcă voi invocați mereu idolul neschimbabilității... păi Dumnezeu e Cel neschimbabil dar voi scoateți că Cerul și Pământul e neschimbabil, ori traducerile sau literele sau cuvintele scrise de unii sau alții.

...
 

Inceputul este in vesnicia de acum doar,
e fiecare clipa ce-a mai ramas...
Dumnezeu, este.

Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7,5)

Ein Sof
 

Poti face o cruce daca intersectezi verticala coborarrii lui Hristos cu orizontala timpului "linear" al omului. Se formeaza din intersectie o cruce la mijlocul careia e Hristos, crucea lui ACUM..pe care trebuie sa ne-o asumam si prin luarea Il intalnim pe Hristos inca din lumea de acum, lume care ESTE.

Urmand logica asta la fel de bine poti sa te inchini la Soare.

Eu sunt făţornic şi dumneata supărat, oare chiar îţi pare rău că i-am scos bârna din ochiul tău? Dar văd că ţi-ai băgat la loc un ceasornic modern, şi acum nu mai măsori vremea după par, după soare, ci după limbi:

Limba mică şi groasă e la 6 iar aia mică şi lungă la zece... deci dragul meu, spune şi dumneata cât e ceasul şi pe ce gLume trăieşti? Dacă tot mă făţărnicişi aşa în direct... ia spune şi la mine, cum ţi-ai dat seama, cum ai reuşit, sau vrei să te cred sincer pe cuvântul tău de spioner?

Auz' la el ce mod de adresare: Făţarnice... scoate bârna din...
Şi cine a zis că el mi-e frate? Nu merge cu insinuarea, scoţând din context, ca să te justifici în ce ţineai dumneata în ascuns: o frumoasă răzbunare din pismă... nu e voie.

''Cei ce fac voile Tatălui Nostru Carele este în ceruri, acela este fratele meu şi mama mea şi prietenul meu...'' iar cei ce fac cruci din omul lui Dumnezeu, aceia sunt doar nişte impostori, nişte huligangs.

Deci mai înainte de a deschide guriţa, priveşte în sus la Cer, să vezi dacă nu cumva îţi cade o pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă...

Eu aşa mi-am umplut o desagă întreagă şi am acuma destule încât din gemul de pere pot da şi altora. Vrei?

Deci dragul meu, mai înainte de a atrage tu la altul atenţia pe care ţi-e ţi-a furat-o buba veselă, învaţă cum trebuie să procedezi tu mai întâi, uite aşa: dă-ţi jos masca şi ochelarii de orb, şi atunci vei vedea Lumina ce vine de sus.

Făţarnice? Nuuuuuu-i voie... Dar dumneata te-ai simţit jignit în locul lui... pentru că ţie ţi-e milă de gLume... de aia.

Eu am zis foarte bine ce i-am zis narcomanului, dar cred că defapt tu erai cel uns cu slănină ca să te lingă toţi căţeii... să te mănânce apoi ca pe şoriciul cel gros, şi te-ai simţit lovit, învinovăţit pe nedrept.

Păi n-am spus cu dreptate ce am spus? Dacă nu, atunci mărturiseşte făţarăornice unde am greşit... ca să-ţi scot şi ceasul mecanic din ochi!

Nu ştiu, nu cred că mă înţelegi, şi nu cred că mă urmăreşti... oricum ar fii, să ştii că numai bine îţi doresc, chiar dacă doar aşa din făţărnicie o spun.