Botezul se acorda tuturor pruncilor care au un nas credincios, ce marturiseste dreapta credinta. Aici nu e exclusivitate, dar in rest este exclusivitate. Spovedania este reinnoirea Botezului, iar Impartasania este reinnoirea Mirungeri, a primirii harului. Acestea se acorda in primul rand doar ortodocsilor, adica cei ce fac parte din BO.
Dar si aici nu oricui, doar celor ce le merita prin credinta dreapta si fapte. De aceea preotul opreste cateodata de la Impartasanie. In primul rand trebuie sa aiba credinta ortodoxa, sa creada in ea (spunea un duhovnic ca preotul ar trebui sa intrebe inainte daca el crede ce spune BO in totalitate) iar in al doilea rand trebuie sa aiba si fapte, adica fara pacate mari. Si e oprit pana isi revine si se pocaieste de fapta/faptele facute.

Sfanta Imparatasanie este leac duhovnicesc,asa ca se adreseaza mai intai celor bolnavi,adica celor pacatosi,nu se da ca premiu.
La fel si Sfantul Botez,nu se da ca premiu ci e baie sfanta pentru reinnoirea omului.
Spre a se vedea aceasta cu Sfanta Impartasanie,care nu se da numai celor care "cred cu totul drept" se poate vedea alt exemplu din Pateric,cum un batran pustnic sfant ii era data Sfanta Impartasanie,desi atunci acesta nu credea ca Sfanta Impartasanie este trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos si cum Dumnezeu pana la urma ii descopera aceasta:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/slovad.htm
"
7) A povestit avva Daniil faranitul, ca a zis parintele nostru avva Arsenie pentru un schitiot, ca era mare cu faptele, dar prost la credinta si gresea pentru prostimea lui si zicea ca nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, painea care o luam, ci inchipuire. ( 1 )
Si au auzit doi batrani, ca zisese acest cuvant si stiindu-l ca este mare la viata, au socotit ca din nerautate si prostime zice. Si au venit la el si i-au zis lui : avvo, cuvant de necrezut am auzit pentru oarecare, cum ca zice ca painea cu care ne impartasim, nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, ci este in- chipuire. Zis-a batranul : eu sunt cel ce am zis aceasta. Iar ei il rugau, zicand : nu tine asa, avvo, ci precum a invatat Biserica cea soborniceasca. Caci noi credem ca painea aceasta este Trupul lui Hristos cu adevarat si paharul este insusi Sangele lui Hristos cu adevarat si nu e inchipuire. Ci precum intru inceput tarana luand din pamant, a zidit pe om dupa chipul Sau si nimeni nu poate zice ca nu este chip al lui Dumnezeu, desi este neinteles chipul, asa si painea, pentru care a zis, ca Trupul Meu este, asa credem ca este cu adevarat Trupul lui Hristos. Iar batranul a zis : de nu ma voi incredinta din lucru, nu am vestire in chip desavirsit.Iar ei au raspuns: sa ne rugam lui Dumnezeu toata saptamana pentru taina aceasta si credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua. Iar batranul cu bucurie a primit cuvantul si se ruga lui Dumnezeu si el zicind : Doamne. Tu stii ca nu din rautate sunt necredincios, ci ca sa nu ma insel intru nestiinta. Descopere-mi, Doamne Iisuse Hristoase ! Mergand inca si batranii la chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu si ei zicand : Doamne Iisuse Hristoase, descopere baranului taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa ! Si Dumnezeu a ascultat amandoua partile. Si implinindu-se saptamana, au venit ei duminica la biserica si au stat impreuna numai ei catestrei pe o rogojina, iar in mijloc era baranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori.Iar cand s-a pus painea pe Sfanta Masa se arata numai la catesitrei ca un prunc si cand intindea mana preotul sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat din cer, avand cutit si a jertfit pe Prunc si a turnat sangele Lui in pahar. Iar cand a frant preotul painea in bucati mici si ingerul taia din Prunc bucatile mici. Si cand s-a apropiat sa ia din cele sfinte, i s-a dat batranului carne cu sange. Si vazind, s-a infricosat si a strigat zicand : cred Doamne, ca painea este Trupul Tau si paharul este Sangele Tau ! Si indata s-a facut carnea cea din mana lui paine dupa taina. Si s-a impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au zis lui batranii : Dumnezeu stie firea omeneasca, ca nu poate sa manance carne cruda si pentru aceasta a prefacut Trupul Sau in paine si Sangele Sau in vin, la cei ce primesc cu credinta. Si au multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca nu a lasat sa se piarda ostenelile lui. Si s-au dus catestrei cu bucurie la chiliile lor.
"

Toti pruncii e bine sa fie botezati,ca Dumnezeu pe toti i-a prestiut spre mantuire,iar nasul se gaseste.

Asa de pilda in statele crestin ortodoxe,cred ca pruncii care sunt ai nimanui si sunt la casa de copii,sunt botezati si se gaseste nas pentru dansii.
(probabil asa s-o fi facand si prin statele catolice si prin statele protestante).

N-ar fi totusi mai corect ca oamenii sa-si poata alege liber religia?

Un om credincios stie sigur care e calea buna si-si doreste acelasi lucru si pentru copilul sau, de aceea il boteaza, pentru ca el intr-adevar crede si-i vrea binele propriului copil, e responsabilitatea lui sa-l educe.

As face o mica mentiune, daca mi-e permis: oprirea de la impartasanie nu se face pe baza "meritelor", ci datorita curatiei. Stim foarte clar ca toate sunt "in dar", nu ca obiect al vreunei vrednicii. Singura problema - pentru care este si oprirea - este necuratia vasului, adica a noastra. In momentul in care vasul e cat de cat curatit, abia atunci se toarna vinul cel nou.

Este deci doar o oprire terapeutica, iar nu juridica.

Exact, eu nu alesesem cuvantul corect, chiar ma gandisem ca ar trebui un alt cuvant.

Daca e botezat nu inseamna ca nu mai poate alege ce vrea dupa.

Adevarat este leac la fel ca si spovedania si maslul, Sfanta Impartasanie se da cand vasul e curat, de aceea se face mai intai spovedania. Sfanta Impartasanie este primirea harului, unirea cu Dumnezeu. Dar doar daca e luata cu vrednicie.

Corinteni I, capitolul 11:
"27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit."

In acea pilda vedem ca batranul avand parte de minune a crezut, dupa aceea a luat si Sfanta Impartasanie.

Nu este asa.
A se vedea rugaciunile dinainte de Sfanta Impartasanie (cele sapte),care zic clar ca nimeni nu e vrednic de Sfanta Impartasanie.
http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...nii-72546.html

Cele sapte rugaciuni de la urma,acelea zic aceasta.
Acolo Sfantul Ioan Gura de Aur zice asa:
" Si precum nu Te-ai scarbit de intinata si necurata ei gura, ce Te-a sarutat, asa nu te scarbi nici de intinata si mai necurata mea gura, nici de buzele mele cele necurate si pangarite, si de limba mea cea cu totul necurata."

Acela care a clevetit are gura mai necurata decat cel/cea care a facut gomorie,precum se vede de aci.De aceea zice aceasta Sfantul Ioan Gura de Aur,nu ca ar fi clevetit Sfantul ci pentru noi cei care clevetim sa vedem aceasta.
Dar Dumnezeu si pe clevetitori ii cheama la pocainta.


Curentul care zice sa nu dai Sfanta Impartasanie multi ani nu e in duhul Sfintilor Parinti,e inovatie neortodoxa,a se vedea numai la viata Sfantului Vasile cel Mare ca Sfantul Vasile cel Mare a impartasit pe tanarul care se lepadase in scris de Dumnezeu Iisus Hristos dupa 40 de zile de pocainta.
"
Eladie, fostul ucenic al marelui Vasile, însuşi văzător şi urmaş al minunilor lui la moştenirea scaunului său, bărbat îmbunătăţit şi sfînt, a spus un lucru nemincinos ca acesta: "Un boier drept- credincios, anume Proterie, cercetînd Locurile Sfinte, a gîndit să dea pe fiica sa într-una din mănăstiri, să slujească lui Dumnezeu. Dar diavolul, care de la început urăşte binele, a împins pe o slugă a lui Proterie spre dorirea fiicei stăpînului său. Văzînd sluga că acest lucru este greu, spre care nici nu îndrăznea, simţindu-se ne-vrednic, a mers la un vrăjitor care locuia în acea cetate, căruia i-a spus toată dorinţa sa, şi i-a făgăduit să-i dea mult aur dacă va face cu farmecele sale să ia de soţie pe fiica stăpînului său.
La început vrăjitorul n-a voit, apoi mai pe urmă a zis: "De vei voi, te voi trimite la stăpînul meu, diavolul, şi el îţi va ajuta la aceasta, dacă vei face şi tu voia lui"; iar acel ticălos rob a zis: "Făgăduiesc că voi face tot ce-mi va porunci". Fermecătorul a zis: "Te vei lepăda de Hristos al tău şi vei da scrisoare pentru aceasta?". Iar el a zis: "Gata sînt, numai să-mi cîştig dorinţa mea". Vrăjitorul a răspuns: "De făgăduieşti aşa, apoi şi eu îţi voi fi de ajutor".
Luînd o hîrtie, a scris diavolului astfel: "De vreme ce mi se cade a mă sîrgui, stăpîne al meu, ca să mă lepăd de creştineasca credinţă şi să vin spre a ta stăpînire, întru înmulţirea părţii tale, iată trimit la tine acum pe tînărul care va aduce scrisoarea mea, fiindcă este aprins de dor către o fecioară; şi te rog să-i dai ajutor să-şi cîştige dorinţa sa, ca şi eu întru aceasta să mă preamăresc şi cu mai mare sîrguinţă să cîştig pe mulţi care îţi vor fi plăcuţi".
O scrisoare ca aceasta scriind către diavol, a dat-o acelui tînăr şi l-a trimis, zicîndu-i: "Să mergi în această oră a nopţii şi să stai la mormintele păgîne, să ridici hîrtia în văzduh şi-ţi vor sta de faţă cei ce te vor duce la diavolul". Iar el, ticălosul, degrabă s-a dus şi ajungînd la morminte, a început a chema pe diavoli în ajutor. De îndată duhurile viclene s-au arătat în faţa lui şi cu bucurie au dus pe cel înşelat la stăpînul lor; apoi văzîndu-l că şedea pe scaun înalt şi înconjurat de duhuri viclene, i-a dat scrisoarea de la vrăjitor şi, luînd-o, diavolul a zis către tînăr: "Crezi în mine?". Iar el a zis: "Cred". Şi diavolul i-a zis: "Te lepezi de Hristos al tău?".
Iar ticălosul a zis: "Mă lepăd". Satana i-a zis: "De multe ori mă înşelaţi voi creştinii; cînd vă trebuie ajutorul meu, veniţi la mine, iar după ce vă împliniţi dorinţa voastră, iarăşi vă lepădaţi de mine şi vă apropiaţi de Hristos al vostru; iar El, ca un bun şi iubitor de oameni, vă primeşte. Voiesc să-mi faci zapis, cum că te lepezi de bunăvoie de Hristos şi de Botez şi făgăduieşti ca să fii al meu în veci, să rabzi cu mine veşnica muncă în ziua judecăţii; şi aşa eu îndată voi împlini dorinţa ta". Iar tînărul a scris precum diavolul a voit.
Atunci balaurul pierzător de suflete a trimis pe diavolul desfrînării şi a aprins pe fecioara aceea de nesăţioasa dragoste către acest tînăr, încît neputînd răbda patima trupească, a căzut la pămînt, rugîndu-se de tatăl său: "Miluieşte-mă, miluieşte-mă pe mine, fiica ta, şi mă dă ca soţie acelui tînăr al nostru, pe care l-am iubit foarte mult; iar de nu vei face aceasta unicei tale fiice, în scurt timp mă voi omorî şi vei da seamă pentru mine în ziua judecăţii".
Auzind aceasta tatăl, s-a înspăimîntat şi se tînguia, zicînd: "Vai mie păcătosul, cum s-a întîmplat aceasta fiicei mele? Cine mi-a furat comoara? Cine a amăgit pe fiica mea? Cine mi-a întunecat lumina ochilor mei? Eu pe tine, fiica mea, voiam să te logodesc cu Mirele ceresc, ca să fii vieţuitoare împreună cu îngerii, şi ca totdeauna să preamăreşti pe Dumnezeu în psalmi şi în cîntări duhovniceşti, şi prin tine nădăjduiam ca şi eu să fiu mîntuit. Iar tu fără ruşine îmi vorbeşti pentru unirea nunţii. Să nu mă pogori cu mîhnire în iad, să nu-ţi ruşinezi neamul tău cel bun, însoţindu-te cu o slugă". Iar ea întru nimic nu socotea cuvintele tatălui său, zicînd într-una: "De nu vei face după dorinţa mea, atunci singură mă voi ucide".
Tatăl ei, nepricepînd ce să facă, după sfatul rudelor şi al prietenilor săi, a lăsat ca mai bine să fie voia ei, decît să o piardă; deci chemînd pe sluga lui, i-a dat de soţie pe fiica sa şi avere multă; apoi a zis către dînsa: "Mergi, fiică ticăloasă şi pătimaşă după bărbat; însă mi se pare că mult te vei căi pe urmă şi nu-ţi va fi de nici un folos".