in primul rand participati la sf liturghie,vorbiti cu un preot si rugati-va pt copilul dumneavoastra

Ce nu se regaseste in Sf Scriptura? Ca e uraciune in fata lui Dumnezeu ca un barbat sa aiba parulul lung? Sa ai cercei si pierce-uri? Sa ai tatuaje? Nu va pronuntati ca nu exista doar ptr ca dvs nu stiti. Ar cam fi destul de greu de altfel sa stiti ce spune Sf Scriptura daca nu ati citit-o.

Cam greu sa mai faceti cevb pentru el daca pana acum nu ati facut. Puteti sa va rugati la D-zeu sa il aduca pe calea cea buna. Copilul este produsul d-voastra din toate punctele de vedere plus al anturajului.

Parintele Porfirie spune ca, in astfel de situatii, trebuie sa vorbim in primul rand cu Dumnezeu. Ca sa ne fie rugaciunea ascultata, trebuie nevointa. Fara nevointa nu se poate face nimic. Nu ne place sa spunem rugaciuni la miezul noptii, dar, daca e vorba sa spunem pentru cineva drag noua, ne mai si sacrificam. Cate nopti am fi stat treji daca am fi avut mai multi copii! Abia cu un indreptar de spovedanie in fata ne dam seama cat de mult Il suparam pe Dumnezeu.

Uneori nici macar nu ne dam seama de anumite pacate, constiinta nu ne mai mustra. Cu cat ne cercetam mai atent, cu atat ne gasim mai vinovati noi insine. Iar smerenia ii este placuta lui Dumnezeu. ,,Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.'' - spune psalmistul.

Necazurile sunt ingaduite de Dumnezeu cu un rost. Daca nu am avea necazuri, nu ne-am mantui. Numai Dumnezeu poate sa schimbe gandul unui om, dar nu cand vrem noi, ci cand vrea El. Dumnezeu Care v-a aratat cele despre fiul dumneavoastra poate sa va ajute.

Aceste cateva acatiste v-ar putea ajuta. Dar intrebati si duhovnicul.
Acatistul nefăcutului Chip al Domnului nostru Iisus Hristos ...


Acatistul Maicii Domnului - Icoana Sporirea Mintii


Acatistul Sfantului Ghelasie de la Ramet

Ai putea sa ma contrazici cu un argument concret, de genul un citat de prin biblie.

Oare nu însăşi firea vă învaţă că pentru bărbat e ruşinos dacă-şi poartă părul lung,
I Corinteni 11:14-15
Ajunge? Nu de alta dar mai am.

Am auzit la Trinitas TV o vorba spusa de preotul cel mai indragit din Campina (al carui nume imi scapa acum): "Cand nu mai poti vorbi cu fiul tau despre Dumnzeu, vorbeste cu Dumnezeu despre fiul tau!"

Acum 10 ani, cand eram la inceputul experientei de consilier, am fost solicitat de o familie, destul de instarita (si preocupata sa isi sporeasca buna stare), sa ii ajut in legatura cu fiul, care era .... satanist.
Nu aveam cunostinte despre asa ceva, dar m-am dus sa vad ce bazaconie mai e si asta.
Cand l-am cunoscut, influentat si de spusele parintilor, prima impresie a fost ca baiatul, un adolescent de 14-15 ani, e indracit. Mi s-a ridicat si parul si pulsul cand i-am vazut privirea, mimica, iar cand i-am auzit vocea am crezut ca e cazul s-o sterg urgent.
Dar am ramas, am schimbat cu parintii cateva vorbe de fata cu baiatul, apoi, sesizind ca nu dau navala demonii peste mine, mi-am luat inima-n dinti si l-am rugat pe baiat sa facem o plimbare pe afara, prin cartier.
Ne-am plimbat, i-am vorbit despre mine, am scos de pe maneca o serie de glume din bagajul meu de cartier, am fumat cateva tigari impreuna, a mai inceput sa povesteasca si el una-alta si... la un moment dat mi-a spus sec care era problema.
Nu pot sa spun detalii, ci precizez concluzia: copilul era bolnav, sufleteste, extrem de speriat si incurcat, epuizat de griji, iar cauza de fond era lipsa de afectiune si de atentie a parintilor. In mintea lui insingurata el socotise ca gasise, in sfarsit, o solutie, o cale, direct proportionala cu egoismul parintilor axati pe afirmare sociala, de a le capta atentia. Astepta ca ei sa se schimbe putin, sa se dezvolte la nivelul noului standard - de parinti ai unui adolescent viu, in plina dinamica -, sa isi aduca aminte ca e si fiul lor prezent pe acolo, ca are o viata de adolescent pe care nu o poate (con)duce bine de unul singur.
Era modul lui de a cere ajutor. Prin revolta. Impinsa la extrem.

P.S. Multumesc, Scotland, pentru meditatia pe tema parabolei Fiului Ratacitor!

Chiar impresionant. Evident ca o putem extinde la oricine.
Doamne ajuta.

In calitate de tata sunt subiectiv pana in maduva oaselor Ioane.Mereu m-am intrebat cum as fi reactionat eu.Pot spune ca sunt departe de modelul biblic,ca sa fiu delicat in exprimare.Am intalnit si eu ce ai descris tu atat de bine,era o cauza explicabila,care desi era clar observabila toti o ignorau: ,,copilul era bolnav, sufleteste, extrem de speriat si incurcat, epuizat de griji, iar cauza de fond era lipsa de afectiune si de atentie a parintilor. In mintea lui insingurata el socotise ca gasise, in sfarsit, o solutie, o cale, direct proportionala cu egoismul parintilor axati pe afirmare sociala, de a le capta atentia. Astepta ca ei sa se schimbe putin, sa se dezvolte la nivelul noului standard - de parinti ai unui adolescent viu, in plina dinamica -, sa isi aduca aminte ca e si fiul lor prezent pe acolo, ca are o viata de adolescent pe care nu o poate (con)duce bine de unul singur. Era modul lui de a cere ajutor. Prin revolta. Impinsa la extrem."

Ceva de tipul ,,Hei sunt si eu pe aici,in viata,nu un exponat,nu un robot executant.".In cazul intalnit de mine situatia,din fericire,s-a remediat dar am auzit de alte cazuri,unul chiar prin vecini,terminate tragic.O seringa,o supradoza si un cadavru la final.

Lol, tocmai cautam un tricou cu DarkThrone pe google si am dat peste acest topic. Domnule George, nu va puteti obliga fiul sa fie crestin ortodox sau nu mai stiu eu ce religie. In mare parte cei care asculta BlackMetal sunt atei. Eu zic sa va lasati fiul sa decida singur si sa asculte ce muzica ii place. Puteti sa va rugati la Dumnezeu cat doriti dumneavoastra. Nu o sa schimbe nimic. De ce? Simplu, pentru ca nu exista.