Şi la romano- şi la greco-catolici, numai ierarhia se împărtăşeşte, din Potir. Aceasta este regula generală, faţă de care sunt excepţii. O excepţie întâlnită la romano-catolici este Liturghia unor confraternităţi laice, numiţi "neo-catehumenali", care stau efectiv la o masă şi se împărtăşesc direct din Sf Potir. O excepţie întâlnită la catolicii orientali este Liturghia Sf Iacob (rar folosită), în care poporul credincios se împărtăşeşte trecând Sf Potir la fiecare.

Probabil însă că dv vă referiţi nu la Sf Potir, ci la practica uzuală a romano-catolicilor laici de a primi împărtăşania sub o singură specie. Sunt mai multe motive, unul deja vi l-am spus: ca să nu existe între credincioşi convingerea eretică a prezenţei în Ostie doar al unui Trup fără sânge, erezie care se numeşte utraquism şi a fost anatemizată de Conciliul din Trent, al XVII-lea sinod ecumenic după socoteala noastră.

Alt motiv este de ordin practic: ca să nu se întâmple ceea ce iniţiatorul topicului a observat că se întâmplă în bisericile ortodoxe, şi anume să se scurgă specia lichidă pe jos, pe plovăr etc. Cu atât mai mult cu cât, credincioşii catolici împărtăşindu-se săptămânal, ar creşte probabilitatea unor nedorite, dar triste sacrilegii.

În multe împrejurări (specificate în Codul Canonic sunt 13 la număr) romano-catolicii primesc comuniunea sub ambele specii, uneori direct din Sf Potir. Spre exemplu la căsătorie. Practica "împărtăşirii" cu pişcoturi când se rostesc legămintele, nu există.

Între ce spuneţi dv (partea subliniată) şi sursa prezentată de pe creştinortodox.ro nu e concordanţă. Citind sursa, nu reiese de nicăieri că acel Agnet uscat şi sfărâmat a intrat vreo clipă în contact cu vinul.

Toţi creştinii catolici care, din motive medicale, nu suportă specia Ostiei (spre exemplu: intolernaţă la gluten) cer şi primesc dezlegare spre a se împărtăşi NUMAI cu specia vinului, aceasta fiind socotită împărtăşanie deplină, cu Sângele şi cu Trupul Domnului.

Si eu m-am intrebat adesea de ce romano-catolicii primesc numai ostia (uscata) si nu primesc si din vin. Nu mai preotul care oficiaza bea din cupa. Ceilalti iau tot ostie.

Ne spuneti si noua de ce?

La greco-catolici mi se pare ca nu este ostie, este ca si la ortodoxi paine inmuiata in vin.

Iar la casatorie, atat la ortodoxi stiu ca acel piscot cu vin nu este Sf.Impartasanie, ci are alta conotatie.

Acest Agnet inainte de a fi uscat si sfaramat este imbibat in Sangele Domnului din Sfantul Potir. Deci, in ambele situatii, atat la impartasirea din cadrul Sfintei Liturghii, cat si in situatiile de urgenta, ortodocsii se impartasesc cu ambele "specii".

Daca sustineti ca trupul are de la sine si sangele, atunci de ce se mai foloseste in cult si vinul?

Din motive pastorale.

Depinde de gradul de latinizare al parohiei. La parohia din cartierul meu, unde mai intru din când în când, sunt tot ostii ca la romano-catolici, dar preotul moaie ostia în Potir înainte de a o aşeza în gura comunicantului.

Fiindcă, în caz contrar, ar exista dubiu asupra validităţii Liturghiei, adică asupra realităţii Prefacerii. Canonul 927 din Codex Iuris Canonici spune că: Este absolut interzis, chiar şi în cazul unei necesităţi de extremă urgenţă, de a se consacra o materie fără cealaltă sau chiar şi amândouă în afara unei slujbe euharistice .

Ideea că Pâinea se preface într-un trup fără să aibă în el sânge este absolut contrară gândirii catolice. De fapt, este o erezie, aşa cum am spus, anatemizată de Biserică şi cunoscută ca utraquism.

În toate cazurile în care Dumnezeu a recurs la prefacerea văzută, ceea ce s-a văzut în Sfânta Ostie a fost carne amestecată cu sânge, iar uneori doar sânge. Niciodată nu s-a văzut carne fără sânge.


Este un abuz liturgic. Ori de câte ori se poate, liturghia greco-catolică trebuie să se facă cu pâine dospită şi numai în caz de necesitate sunt permise azimile. Să nu-mi spuneţi că nimeni din parohie nu este capabil să aducă prescuri sau pâine curată, că le trimit eu prin curier. Şi cum fac Proscomidia, parte esenţială a Liturghiei greco-catolice, cu ostii ? Când diaconul spune: "Junghe, părinte !", ce anume junghie preotul, o ostie ? Asemenea abateri de la tradiţia liturgică şi de la canoane erau de înţeles cu 40 de ani în urmă, când preoţii greco-catolici nu aveau veşminte şi oficiau în zeghe. Încă mai erau de înţeles cu 25 de ani în urmă, când erau îmbrăcaţi cu cravată şi oficiau pe furiş în apartamente private, unul dintre credincioşi fiind gata să spună "Şase !". Dar acum ? Acum nu mai e de înţeles.

Spun că în momentul împărtășirii la ortodocși, în înghițitura respectivă se află ambele specii. Indiferent dacă e vorba de o picătură din Sîngele hristic, acolo se află și cinstitul Trup, chiar dacă în doar cîteva molecule de materie.

Lucrurile astea mă depășesc.

Din experienta personala, copilul meu primea o faramita minuscula de Impartasanie care era mult prea mica pt a o scapa accidental. Aproape simbolica. La fel proceda preotul si cand copilul era agitat, plangacios, obosit etc..

Eu raman la convingerea ca Mantuitorul Ii cheama la unirea cu Sine si pe copii. Iar daca unii ii opreau pe cei mici sa mearga la Hristos spre a lua binecuvantare, iata ca altii ii opresc pe micuti sa se uneasca cu El prin dumnezeiasca Euharistie.

Dimpotrivă, topicul acesta este despre cum trebuie procedat atunci când micuţii îl scuipă pe El prin dumnezeiasca Euharistie. Îl băgăm pe gât ? Sau amânăm, până realizează despre Cine este vorba ?

Domnule Dragomir, pe motivul ca trebuie sa asteptam pana ce copiii devin constienti, ar trebui sa amanam si savarsirea botezului.

Nu am fost lamurit de dumneavoastra in legatura cu euharistia. Ati afirmat ca trupul are in sine si sangele, caci daca nu l-ar avea am cadea in erezia pe care ati mentionat-o. Atunci ce rost mai are vinul in cult?

Florin, copiii trebuie impartasiti cat mai des de mici. E o diferenta intre a creste in Hristos si cu Hristos si altceva in afara lui Hristos.