Frate Zaharia, se prea poate că n-am citit cu atenţie răspunsul ce mi l-ai dat, ca să pricep mai exact sensul. Eu aşteptam un răspuns scurt la o întrebare simplă. Să-mi fi spus doar ce anume ai face într-o astfel de situaţie. A răspunde cu întrebări înseamnă a evita răspunsul.
Iar dacă nu mi l-ai dat, te voi ruga să comentezi Ioan 7,8-10.

Nu! A ascunde nu este sinonim cu a minți! Nu a ascuns adevărul, ci omul, neafirmând nimic despre acesta!

Asemenea.

Posibil, dar la întrebarea mea tot n-aţi răspuns.

Avem, dar nu răspunsuri la întrebarea cea simplă pe care am pus-o.

De aceea, îmi permit să repet întrebarea, cu speranţa că şi ceilalţi cititori ai topicului vor medita la ea:

Badea Gheorghe, om milos şi bun creştin, a ascuns câţiva evrei în pivniţă, deoarece a auzit că sut vânaţi de Gestapo pentru a fi trimişi în lagărele de concentrare şi omorâţi.

Într-o zi, la usă bate cineva, badea Gheorghe deschide şi constată că e o patrulă a Gestapo-ului.

Comandantul patrulei întreabă: Ai văzut cumva evrei ? Ştii cumva dacă se ascund evrei prin împrejurimi ? Nu cumva ai evrei în casă ?

Care este răspunsul creştinesc pe care trebuie să-l dea badea Gheorghe ?

”A ascuns păcatul fratelui, nu e grav ce-a făcut?” ar întreba scandalizați ortodocșii închipuiți ipostaziați pe acest topic de Zaharia.
De fapt, avva Ammona ca unul ce viețuia sub har, a lăsat la o parte atașamentul mecanic față de poruncă, prevenind astfel o tulburare și mai mare.
Instituția duhovnicului distribuie autoritatea canonului la nivelul persoanei și a situațiilor concrete. Respectarea formală și strict legalistă a canonului poate fi folositoare doar pentru oamenii incababili să-și asume primejdiile libertății. Respectând canonul nu riști să pierzi talantul, dar nici nu-l înmulțești așa cum îi place Stăpânului. Și la Judecată ai șanse mari să virezi la stânga cu brațele încărcate de canoane, prescripții și reguli respectate în literă dar nu și în duh.

In unele cazuri e permis spunerea neadevarului, sau ascuderea lui. De exemplu din smerenie un calugar imbunatatit nu va spune cat de avansat este el pe calea credintei sau am citit chiar ca un calugar spunea un neadevar, ca a desfranat.

Daca imi ingaduiti o opinie, fratilor si surorilor, imi pare ca acest topic se dezvolta mai frumos decat anticipam, tinind cont ca tema propusa este fundamentala pentru om in genere, pentru omul crestin in special. Vrem nu vrem, calatorind spre miezul temei, suntem purtati spre legaturi cu alte probleme/cheie: pacatul, relatia de iubire cu aproapele si cu Dumnezeu, dreptatea etc. (Apoi, nu stiu de ce sa apropii mai mult tema: de problematica Adevarului sau de cea a Dreptatii... Pot aparea nuante diferite, imi pare acum)
Singurul impediment este cel pe care il cunoastem cu totii: nu reusim sa colaboram la dezvoltarea unei teme, deoarece apar reactiile de orgoliu, mania etc. Fiecare contribuim cu ceva aici, din pacate. Rau imi pare.
O, daca am putea jertfi acestea pentru a elibera zari noi si rodnice pentru fiecare!...

Ma gandesc asa: nu cumva un act omenesc primeste uneori calificativul de "minciuna", iar alteori numele de "intelepciune" sau chiar "dreptate" in functie de o multime (un sistem unitar) de factori care tintesc cu totii intr-un singur loc?: dragostea jertfelnica, lepadarea de voia proprie (inaintea Domnului, din dragoste pentru El si pentru aproapele).

Ceea ce poate fi etichetat ca minciuna in plan omenesc, se dovedeste uneori ca fiind dreptate in raport cu planul lui Dumnezeu (planul de mantuire a omului).
Teologia nu se reduce, imi pare ca inteleg acum, la filosofie etica si morala. Acestea din urma raman circumscrise relatiei de la om la om, in timp ce teologia include inca un temen: Domnul si Voia Lui, care ne scapa, mai mereu, la prima cuprindere.

Eu cred, incercind exercitiul de a fi crestin, ca a minti inseamna pur si simplu a rupe legatura personala cu Dumnezeu.
Prin mandrie.
In toate formele ei.
Orice pacat fiind, in fata lui Dumnezeu, minciuna. Inselare a Dragostei Lui si autosabotare a devenirii fiintei noastre intru sfintenie.
Tot ce impiedica Intoarcerea Acasa a Fiului Risipitor se numeste minciuna.
Orice blocare sau alterare a pocaintei (prin harului Duhului declansata si sustinuta) se numeste minciuna.

Ma iertati ca, din cate vad acum, m-am lasat dus de analogii si am corelat mai degraba cu: dreptatea, comuniunea vie cu Domnul, pocainta... decat cu adevarul (asa cum apare el in comunicarea obisnuita dintre oameni).

Hmm... ieri? Cand ai ajuns acasa seara? Aiurea si cu oamenii astia,fereasca Dunezeu sa ne iasa in cale vreun nebun.

ps Acele pacate neconstientizate sau de care nu ne amintim se iarta la spovedanie.

ps2 Mi.a parut bine sa te cunosc (desi impropriu spus) :1:

Cu adevărat, asta este minciuna. Şi nu numai în raport cu Dumnezeu, ci şi la nivel omenesc. Când îl mint pe cineva simt că m-am închis faţă de el, mi-am ascuns faţa.

Adevarurile nu se judeca cu logica omeneasca, logica propozitiilor, ci raportat totdeauna la Adevar cu A mare, adica la Hristos. Constiinta iti va confirma daca ai mintit sau nu. Respectiv, la intrebarea gestapoului daca ai evrei in casa, poti raspunde linistit ca nu, caci Dumnezeu nu-ti va considera aceasta minciuna, ci JERTFA in favoarea aproapelui, pentru ca daca ghestapovistul insista sa controleze casa, ti-ai pus capac la mormant! Si fii sigur ca taria de a accepta "neadevarul" (nu-i zic minciuna), ti-a venit de la Hristos, caci altfel, de FRICA, spuneai "adevarul" si-l dadeai pe aproapele in mainile calaului. Dar nu mai erai atunci in Adevar. Erai desigur in "adevaruri logice" si ramaneai cu "adevarurile logice", dar nu cu Hristos!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Eu consider ca minciuna nu este intotdeauna un pacat de moarte,cu conditia sa stapanesti foarte bine delimitarile.
Uneori trebuie sa minti in functie de evenimente si persoane implicate.Adica sa alegi un pacat minuscul in comparatie cu detonarea unui adevar care ar provoca rau fizic sau psihic unor personaje.

Intrebarea lui Erethorn este un exemplu de referinta pt cele ce am spus.
Nici un om intreg la minte si la suflet nu va spune ca are evrei ascunsi in pod,altfel de ce s-a mai obosit sa-i ascunda???
Ce parca Dumnezeu il va premia ca a spus adevarul chiar cu orice consecinta?
Eu prefer sa mint decat sa ranesc pe cineva(care tot o agresiune subtila este).Imi asum acest risc de dragul celorlalti!