Sunt de acord. Cu o mica precizare asupara dreptatii lui Dumnezeu. E drept dar e si bun. Eu nu cred ca parerile noastre sunt in contradictie. Orice actiune are consecinte. Dar nu le putem numi pedepse. Dumnezeu nu este un Dumnezeu vindicativ. Dumnezeu nu isi gaseste satisfactia in a ne pedepsi pentru pacatele noastre.
Normal ca si daca ne pocaim nu ne putem schimba radical si ca efectele pacatelor se vor vedea in viata noastra. Dar nu le putem numi pedepse.
Imi aduc aminte de una din povestioarele din manualele cand eram in clasele primare.
Era un copil neascultator (ca noi copii lui Dumnezeu). Si tatal sau pentru fiecare fapta rea batea in usa cate un cui (fiecare fapta a noastra "murdareste camasa" sufletului nostru). La un moment data copilul si-a dat seama ca a gresit (si noi facem la fel cand constintizam starea de pacatosenie). Nu mai retin daca a fost determinata de ceva acesta schimbare. Si copilul a inceput sa faca fapte bune (si noi facem la fel cand ne intoarcem catre Dumnezeu). Tatal sau pentru fiecare fapta buna scotea cate un cui (si noi prin fiecare fapta placuta lui Dumnezeu ne apropiem de El). Si la un moment dat au fost scoase toate cuiele. Si copilul a fost fericit. Dar si-a dat seama ca usa era plina de gauri. (si noi chiar daca ne pocaim faptele neplacute pe care le-am facut inaintea lui Dumenzeu ne ard. Orice traire interioara are efecte si asupra exteriorului). Si pentru ca exista si un final pozitiv. Copilul a inceput sa munceasca si sa stranga bani si a cumparat o noua usa. Si noi prin stradanie si harul lui Dumenzeu ne putem mantui.