Unii privesc cu speranta la intrunirea unui astfel de sinod, altii cu teama. Vor fi mai multi traditionalisti sau ecumenisti? Vor participa mai multi oameni duhovnicesti sau mai multi rationalisti scoliti la institute ecumenice? Se va face si la noi un "aggiornamento"?

E bine ca in ortodoxie un sinod trebuie receptat de trupul Bisericii, nu are putere de la sine. Va fi important cum il va primi Athosul si alte centre duhovnicesti.

Pr. Prof. Liviu Stan (specialist in drept canonic)
"Este greu sa se gaseasca în scrierile Sfintilor Parinti ceva care sa infirme (…) paralelismul între succesiunea apostolica sacramentala si aceea în credinta a episcopatului sau mai bine zis a preotiei în totalitatea ei. De altfel, atitudinea vechii Biserici în chestiunea întreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin caderea din credinta, adica prin ruperea succesiunii în credinta, este exprimata si în hotaririle canonice ale Bisericii si anume în canoanele 46, 47, 68 apostolice;7.II Ec; 95 Trulan, etc. care prevad rebotezarea ereticilor si hirotonirea din nou a clericilor acestora de orice grad - episcopi, prezbiteri sau diaconi.
(…) De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramentala fara una de credinta? A admite asa ceva, nu înseamna oare a ne închipui sau a ne face iluzia ca Mintuitorul ar îngadui ca prin puterea harului sfintitor, prin puterea preotiei sa se întareasca si sa se raspindeasca ratacirile, ereziile? Ar fi însa cu neputinta sa se conceapa ca harul preotiei ar avea si destinatia de a servi si minciuna sau ratacirea, nu numai adevarul, si ca Mintuitorul ar îngadui sa fie pus acest har în slujba celor care naruiesc, iar nu zidesc Biserica? Este evident ca harul preotiei nu poate fi folosit împotriva credintei sau în slujba necredintei. De aceea el nu poate sa existe la eretici, caci prezenta lui la acestia, ar însemna binecuvintarea pacatului, sfintirea sau consacrarea lui. Ca urmare, în nici un chip succesiunea sacramentala nu poate exista fara succesiunea în credinta"

Vom vedea ce va fi atunci. Important este daca se impune aceasta necesitate a dialogului sau nu.

Crezi ca doar catolicii sunt responsabili pentru schisma de la 1054?

Cred ca era de preferat ca formularea ta "limitelor vazute ale Bisericii" sa fie de fapt "limitelor Bisericii vazute".
Azi daca cineva se ridica sa vorbeasca ca in vremile de care amintesti cred ca stii si tu ca va fi considerat eretic si poate chiar caterisit.
Si problema harului este una importanta de discutat. Harul o data primit este foarte putin probabil sa poata fi luat de la un preot inapoi. Nu e vorba insa despre asta acum.
O prezentare mai directa a Bisericii e cea facuta de marea parte a monahilor atoniti in o scrisoare aparuta in decembrie, anul trecut (scrisoarea o puteti gasi pe internet dupa cuvintele citate):

"Am îngăduit Bisericii luptătoare de pe pământ să se despartă de Biserica biruitoare a Sfinţilor din ceruri şi să se unească cu bisericile şi adunările viclenilor eretici. Am defăimat toţi sfinţii mucenici şi mărturisitori ce au luptat până la sânge împotriva ereziilor, căci arătăm lupta, mucenicia şi mărturisirea lor ca fiind nefolositoare şi fără nici un rost. Oare fericiţii Părinţi ai Sfântului Munte ce au mucenicit sub [Patriarhul Ioan] Vekkos pentru că nu au vrut să-l primească şi să-l pomenească pe Papă la Liturghie nu plâng, văzându-ne că nu numai respingem pilda lor prin tăcerea noastră, ci facem chiar dimpotrivă? Pentru ce, dar, au mucenicit toţi mucenicii de până acum, pentru ce au stat neclintiţi mărturisitorii în credinţa lor?"

Concluzionez ca noi putem sa ne zicem ortodocsi sau catolici insa daca ne indepartam de Biserica din ceruri... tot eretici suntem. Imi pun de mult timp o intrebare. Care e mai mare pacatul, sa crezi ca esti in aceeasi Biserica cu Hristos doar pentru ca esti botezat iar in rest viata ta sa fie cu un interes redus pentru cele duhovnicesti, ramanand in amorteala pana la moarte, sau sa crezi ca biserica de pe pamant e departe de cea din ceruri, a sfintilor (cea in care exista mantuire).
Recunosc ca prefer adevarul decat diplomatia. Multi dintre sfintii ce au mucenicit ar fi putut fi diplomati, ar fi putut sa traiasca in continuare si sa aiba un sfarsit linistit insa ei au ales sa fie cu Hristos.

Catolicii nu, Biserica Catolica insa este.

Daca privim dintr-o perspectiva teologica, cu siguranta Biserica Romei s-a rupt de celelalte Biserici. Daca ne gandim la orgolii omenesti, orgolii sunt peste tot (inclusiv la greci).

Roma s-a rupt de Biserica, nu incape discutie. Numai sa privim la inovatiile lor si e de ajuns. Oricine citeste o istorie a dogmelor sau a spiritualitatii vede schimbarile din Apus.

Yannaras este foarte transant: papalitatea a creat o noua civilizatie, "civilizatia ereziei". Toate "ismele" din istorie sunt rodul acestei civilizatii.

Cum vedeti realizarea acestui dialog? Care ar fi principalele etape ale acestui dialog?

„Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugãri sau mireni. Înapoi la Sfinta Traditie, la Dogmele şi Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!” (A.Boca, Talantii împaratiei, p.197)

Inainte de a da un raspuns mai indarjit chiar si pe acest topic, inainte de a judeca pe ceilalti poate ne ajuta sa ascultam putin acest post de radio.
http://217.156.13.22:7000/
Sper sa va ajute si pe voi sa nu uitati ca suntem in post.
(va rog sa nu considerati acest mesaj o reclama ci doar o reactie a bucuriei descoperirii a ceva ce merita luat in seama)

Doamne ajuta!

Cozia, eu cred ca o mai multa atentie la cuvintele tale te-ar ajuta. De unde atata repulsie fata de oameni incat sa spui ca cei implicati in ecumenism sunt asa cum i-ai descris...Mi-e teama ca exagerezi.

Ortodocsii sunt ascultatori, nu dialogheaza? Asta e echivalentul cu ortodocsii nu gandesc! Atentie...ascultarea se face pana la pacat. Daca m-ar invata cineva sa urasc pe altii pentru ca sunt de alta confesiune, cu siguranta nu as asculta asa ceva. Si, fara indoiala, Dumnezeu ar fi mandru de ”obraznicia” mea.

Nu inteleg de ce te aprinzi asa? E un dialog pe care il purtam intre noi, te deranjeaza?

Daca ar exista atata ascultare cum pretinzi tu...cine stie pe unde am fi, poate niste sfinti, poate niste roboti...

Stai linistit, ascultam de Dumnezeu care i-a randuit pe ierarhi, etc. Insa asa cum ti-am spus, nimeni nu ma poate obliga pe motiv de ”ascultare” sa urasc pe altcineva, sa nutresc sentimente intunecate de razbunare.

Istoria e plina de greseli...ortodocsii au gresit si ei. Sa nu aruncam vina doar asupra unora. Sa ramanem totusi in adevar!