Sfantul Grigore de Nyssa a afirmat ca intelesul implorarii noastre din Rugaciunea Domneasca: "si nu ne duce pe noi in ispita" este: "si nu ne lasa sa intram in ispita".

In legatura cu isiptele, Parintii ne-au descoperit ca sunt de doua feluri: aducatoare de moarte, care izvorasc din uneltirile diavolului si purificatoare, care isi au obarsia in voia lui Dumnezeu.

Ca sa intelegem mai bine aceasta diferenta, voi reda raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul catre Talasie: "Precum cunoaste Scriptura doua feluri de intristari, la fel cunoaste doua feluri de ispite: unul cu voia si unul fara voie, unul creator de placeri voite, celalalt aducator de dureri fara voie. Ispita de voie da fiinta placerilor voite, iar cea fara de voie aduce durerile fara de voie. Una este cauza intristarii din suflet, iar cealalta a intristarii dupa simturi. Ispita cu voie produce intristarea in suflet si cauzeaza placerea in simturi; iar cea fara de voie naste placerea sufletului si intristarea trupului. Dupa aceea, continua Sfantul Maxim, socotesc ca Domnul si Dumnezeul nostru, invatand pe ucenicii Sai cum trebuie sa se roage, le spunea sa se roage sa nu le vina felul ispitelor cu voia: "si nu ne duce pe noi in ispita", adica ii invata pe ucenicii Sai sa se roage sa nu fie lasati sa faca experienta ispitelor placerii, adica a celor voite si poftite".

Raspunsul Sfantului Maxim a fost luat din acest articol
http://www.crestinortodox.ro/credinta/si-ne-duce-noi-ispita-69904.html

Si totusi...
Vi s-a intamplat vreodata sa nu puteti spune "Tatal nostru" pana la capat? Stiu ca suna cam aiurea, dar, uite, se mai intampla sa fii semi-adormit sau chiar sa te trezesti din somn, dintr-un cosmar eventual, sau sa te chinuie vreun gand necurat, si sa vrei sa spui "Tatal nostru" si ori adormi, ori te trezesti ca ai terminat dar nu-ti amintesti daca ai zis tot ce trebuie. I s-a mai intamplat cuiva, sau doar mie? Ca in acest caz, e cam ... rusinos.

Exista un sens precis al termenilor pe care ii folosim in limbajul teologic, intemeiat pe experienta si viata Bisericii.

In acest sens, distingem ispita de incercare.

Ispita il are ca initiator pe diavol. El ne momeste prin ea urmarind caderea noastra in pacat si indepartarea de Dumnezeu.

Incercarea vine de la Dumnezeu. Nu este o momeala, o amagire, ci constituie insasi calea catre El. Incercarea este mana Sa intinsa care ne poarta si care ne trage in mod nevazut spre El.

De aceea, sub calauzirea parintelui nostru duhovnicesc, trebuie sa ne deprindem ca in viata sa biruim ispitele si sa ne asumam cu credinta incercarile.