In general, noi suntem nerabdatori pentru ca nu avem nici cea mai vaga idee despre ce mari bunatati aduce virtutea rabdarii in suflet.

Insa atunci cand omul incepe sa isi dea sema de ce mari bogatii aduna inlauntrul sau prin rabdare hristica, ii va pretui pe cei ce-l prigonesc, mai mult ca toate averile lumii la un loc, ii va iubi cu mare putere vazandu-i ca binefacatori milostivi.

Hristos - "Prin rabdarea voastra va veti castiga sufletele voastre!"

Rabdarea este o lectie mai dificila ca darnicia, dar pe care trebuie sa o invatam in cele din urma, daca vrem sa ne mantuim.

Cel ce iL cauta pe Hristos este important sa-si dezvolte "intelepciunea discriminarii suferintelor", sa poata sa faca deosebirea intre o suferinta mica si o suferinta mare.


Toate suferintele acestei vieti sunt foarte mici in comparatie cu o singura suferinta din iad.

Vad ca nu te-am ajutat cu nimic,iar vorbesti de unul singur.

Cugetarea despre Hristos este ea însăși rugăciune.
Și o rugăciune care dezvoltă tema ioaneică a lui Hristos lumina lumii, spune așa: Hristoase Lumina cea adevărată care luminezi pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată.
Tot sinaxarul Bisericii strălucește de împărtășirea cu această lumină a zilei a opta, sfinții sunt ei înșiși mărturia vie că însemnarea cu chipul lui Hristos iconicizează lumea, dăruindu-i unitatea deplină fără anularea distincției persoanelor. Lux Christi alungă malignitatea latentă din penumbrele psihismului, precum a strălucit în iadul de mai de jos în Sâmbăta Mare eliberându-i pe cei de acolo de de bezna necomuniunii. Nu degeaba rugăciunea isihastă a Sfântului Grigorie Palama cere cu insistență smerită dar tenace, eliberarea de teroarea necunoscutului din adâncurile ființei: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, luminează întunericul sufletului meu”, aprofundând intuiția acestei iluminări pe care o găsim deja în psalmi (Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu Ps 17:31).

Nu ati inteles mesajul lui Hristos!

Nu este de ajuns sa cugetam despre Hristos. Este nevoie sa cugetam si cele ale Sale, adica impreuna cu El, si cele ale Bisericii, adica impreuna cu Biserica Sa.

Despre El a cugetat si Arie si cunoastem in ce mod a facut-o. A cugetat gresit, eretic, despre Hristos, pentru ca Acesta ii era strain. El nu a propovaduit pe Hristos al Bisericii, ci un hristos mincinos al mintii sale.

Foarte corectă precizarea, doar în Biserică și împreună cu ea are sens cugetarea la Hristos, altfel ne rătăcim pe coclaurii speculațiilor goale de consecințe folositoare pentru viața noastră.

Hristos este iubire . Iubire a lui Dumnezeu fata de oameni ,luminare a celor ce stateau in intuneric ,intruchiparea dorita pentru cei insetati de cunoastere , viata pentru cei inspaimantati de moarte .
Si astfel ,din niste suflete impietrite cum eram , Hristos reuseste sa faca niste copii plini de iubire , in fata nemarginitei mile a Tatalui ceresc.
Hristos este impacarea lui Dumnezeu cu lumea , este transformarea omului natural in om desavarsit,chip al lui Dumnezeu ,este reintoarcerea noastra la comuniunea cu Dumnezeu.
Hristos este transformnarea omului prin iubire , si nu prin legi stricte . Iubirea este singura care reuseste sa faca din cei mai incapatinati oameni ,niste sfinti , e secretul pustnicilor si lauda fecioriei .
Dragostea de Hristos este cea mai frumoasa cugetare.

Lasati cuvintele si treceti la fapte.Suntem satui de cuvinte !