Iconografia...

Daca nu ma insel aici cred ca te referi la aiureala de sorginte ecumenista, cine critica catolicismul inseamna ca ii uraste pe catolici, oameni si omenirea. Eu am dat forma bruta, tu ai invelit-o cu cuvinte mai pretentioase.
Tu spui de fapt sa plagem pentru ca s-a stricat chitara cand a ars casa. Din ce am inteles acesta e mesajul transmis de Yannaras (influente catolice in ortodoxie), el nu e singurul ortodox si unii spun ca nu trebuie luat de model. Nu poti vedea conceptiile infiltrate in ortodoxie pentru simplul fapt ca nici tu nu ai ramas neatins de ele (nu in proportie prea mare, e adevarat), desi (influenta de la Yannaras) le imbraci intr-un camuflaj ortodox.
Scapa de ele mai intai, la nevoie te pot ajuta si eu cu ce stiu. Asta nu e o parere de acum, ci de la primele mesaje citite.

N-ai înțeles nimic până acum, dar n-am să fac din frustrările tale un motiv de dispută copilărească de genul ”care are bunica mai grasă”.
Nu am cum să-ți explic fiindcă nu pricepi lucruri elementare nici despre Biserică și nici despre trăsătura ei de bază care e ortodoxia.
Și figura de stil cu chitara și casa e dovada cea mai clară că ești prins într-o idolatrie mentală nu într-o realitate eclezială care e profund liturgică nu teoretică. Nu Crezul ne conduce la unirea cu Hristos ci unirea cu Hristos ne ajută să pricepem, niciodată desăvârșit, ce vrea să spună Crezul, dar chestia asta o înveți în Biserică, nu de pe bloguri ortodoxiste.

Canoanele contribuie la coeziunea unei colectivitati active, la articularea ei, nu functioneaza insa ca un substitut pentru gandire. Constat ca pentru pentru unii Biserica e un club exclusivist, format dintr-o colectivitate pasiva ce se supune mecanic unui set de reguli si nu o adunare, un mod de coexistenta al oamenilor in conformitate cu adevarul, adica dragostea.

@Lucian008
Ereticul e o persoana care in calitate de crestin creeaza controverse, disensiuni doctrinare si dezbinari cu privire la credinta Bisericii. In niciunul din acele doua videoclipuri postate de d-voastra n-am vazut „eretici”, n-am vazut lacasul de cult transformat in loc de polemica publica, n-am vazut o infierare a Ortodoxiei din partea lor, ci am vazut oameni prezenti in biserica, oameni care au dorit sa participe la evenimentul eclezial.

D-voastra nu puteti solicita nimic, pentru ca nu aveti competenta de a examina problemele de ordin dogmatic,liturgic si canonic. Sfantul Sinod este singurul organism deliberativ care se pronunta in asemenea probleme si care poate hotara trimiterea in judecata canonica a membrilor invinuiti de abateri de la invatatura si disciplina Bisericii. In cazul unor grave abateri se autosesizeaza ei. D-voastra puteti doar semnala o eventuala abatare, adresandu-va in scris sau telefonic corpului de inspectie si control din cadrul institutiei Patriarhului. Nu noi judecam si emitem verdicte, ci comisiile de specialitate, caci de aceea exista.

In primul rand vreau sa precizez ca nu sunt in nicio schisma, erezie, idolatrie, intotdeauna ma ghidez dupa invatatura Bisericii si a sfintilor, de aceea dau citate din ei si nu din mine. Iar daca gresesc cu ceva te rog sa imi arati, intotdeauna vreau sa ma indrept. In al doilea rand am destule pacate, prin asta nu sunt deosebit fata de un pacatos obisnuit. Sunt inca la nivelul catehumenului, care isi insuseste invatatura cea dreapta sa poata intra in Biserica si sa primeasca harul.
In continuare problema pe care o pui este gresit inteleasa. Tu spui de drumul spre desavarsire, cand era vorba de catehizare. Fara cateheza si marturisirea dreptei credinte niciun neortodox nu e primit in Biserica, cum sa ajunga mai intai la desavarsire? Inainte de a intra in Biserica prin Botez, cine doreste sa vina in Biserica lui Hristos are de facut doua lucruri: mai intai sa isi insuseasca invatatura adevarata si apoi, cel mai important, sa o marturiseasca. La fel a fost de la inceput, apostolii spuneau invatatura, oamenii credeau, apoi se botezau si in final primeau harul (exista si vreo doua exceptii, cand au primit harul imediat dupa ce au crezut, adica inainte de botez).
Poti vedea cat de stupefianta este invatatura aceasta ecumenista, care spune ca dreapta credinta nu are asa mare importanta, sau ca dogmele sunt ceva ambiguu, fara margini definite. Si unii ajung sa si-o insuseasca si ii judeca pe cei ce nu si-au insusit-o, nedandu-si seama ca de fapt nu mai vad adevarul si marturisesc o credinta straina.
Nu blogurile ortodoxiste sunt problema, ci ca in ele se regaseste si acea invatatura care deranjeaza pe unii. Ca am tot intrebat de unde se invata aceasta invatatura, banuiesc ca bloguri neortodoxiste nici nu prea exista.
Asadar, repet din mesajele anteriore, invatatura ortodoxa spune ca e nevoie concomitent de drepta credinta, faptele credintei si harul din Sfintele Taine. Nu doar fapte sau doar fapte si har, ci toate trei. Iata si cum se primeau inainte eterodocsii la ortodoxie, ce trebuie sa marturiseasca: http://www.dervent.ro/resurse/randui...x-ERETICI.html E interesant mai ales cele trei cete ale sufletelor de dupa moarte.
Daca nu ar fi ortodocsi care sa marturiseasca o credinta ecumenista nimeni nu ar mai trebui sa vorbeasca despre asta, ar fi ca si cum am vorbi despre islamism.

Acum, si daca patriarhul spunea ca de acum vor spune crezul cu Filioque de acum incolo multi faceau asta, fara sa stie daca e bine sau rau. Daca papa a fost pomenit printre episcopi este un lucru gresit, cel putin asta.

Doamnă, deşi am avut nenumărate controverse teologice, ţin să apreciez onestitatea, dar mai ales concisa şi deosebit de biblica definire a termenului "eretic". Respectele mele!

Am scris de mai multe ori despre asta. Stiu ca Cristian Badilita avea o teorie pacifista cu "pana in 1054 stiau de Filioque si n-a fost o problema".
De fapt eroarea apruse prima data la Fer. Augustin, de acolo a fost preluata si de cei de la Toledo. Mult timp a ramas doar o invatatura locala, a fost preluata apoi si de franci, s-a extins in Anglia si Germania. Doar sf. papa Martin o insereaza intr-o scrisoare si rasaritenii sunt revoltati, iar sf. Maxim Marturisitorul le screi ca e vorba de o neintelegere, ca si apusenii marturisesc ca si rasaritenii, purcederea doar de la Tatal. Nu stiu daca asa era, cert e ca abia dupa alierea Romei cu francii, acestia din urma incep sa impuna cu putere dogma Filioque si Romei. Au loc cateva sinoade, dar pana la urma Roma rezista, iar Papa Leon III afiseaza crezul original. Problema repare odata cu papa Nicolae I, care trimite emisari franci in Bulgaria si acestia invatau crezul cu Filioque.
Se cunoaste perioada din timpul sfantului Fotie cel Mare, care a luptat impotriva acestei erezii. In final, la sinodul 879-880 erezia este condamnata si papa chiar scrie apoi o scrisoare acuzandu-i pe franci de aceasta dezbinare si invatatura (catolicii au falsificat apoi datele sinodului, adevarul aparand in perioada interbelica spus chiar de istorici si teologi catolici, adica faptul ca Papa Ioan VIII a aprobat hotararile sinodului).
Iar prima data cand la Roma a fost spun crezul cu Filioque a fost in 1014, atunci este inceputul schismei, rasaritenii imediat rupand legaturile si scotand pe papa din diptice. In 1054 s-a incercat o conciliere, dar a dus la schisma in mod oficial.

Nimeni nu a negat necesitatea catehezei, e chiar una dintre lipsele majore ale pasorației ortodoxe contemporane. Însă felul cum pui problema îmi aduce aminte de obsesia neoprotestantă pentru cuvinte și nu de dragostea pentru Cuvânt. E cumva de înțeles, fiindcă în confuzia generată de internet mijloacele devin scopuri, adjectivele ajung substantive, până și lucrurile sfinte sunt pândite de riscul idolatriei. Partea cu credința dreaptă, faptele credinței și harul este corectă și sper să înțelegi cât mai adânc împreuna lor lucrare. De fapt ceva asemănător spuneam și eu: învățătura ortodoxă ruptă de experiența liturgică și aplicație existențială nu are valoare soteriologică, adică nu mântuie. Însă nu toată lumea poate să înțeleagă dogmele, dar toată lumea poate să se roage și să facă faptele credinței dacă rămâne în Hristos și în Biserică. Repet, ca să nu mai înmulțim vorba excesiv, nu acceptarea unui set de formule conceptuale determină așezarea în ortodoxie sau în afara ei, ci aprofundarea liturgică, altfel cădem în scolasticism și cultul literei. Slavă Domnului că Biserica încă mai posedă darul vorbirii în limbi, care nu e isterie logoreică cum cred penticostalii, ci capacitatea de a livra același mesaj mântuitor pe limba (și înțelegerea) fiecăruia.