Observ că confuzia persistă... Nu sufletul se întoarce la Dumnezeu, ci suflarea de viaţă. Nu sufletul e "suflat" omului, ci suflarea de viaţă.

Avem un bec (trupul) şi curent electric (suflarea de viaţă). Când pornim întrerupătorul, apare... lumina. Când îl oprim, unde "dispare" lumina şi cum se "neantizează" ea?

Cum vezi tu diferenta dintre suflet si suflarea de viata? Exista vreo diferenta?

Tu ai afirmat: "Sufletul nu este nemuritor prin sine însuşi şi a fost la început creat nemuritor, însă intervenind păcatul, sufletul a devenit muritor."

Acest suflet care a devenit muritor prin caderea protoparintilor nostri a devenit muritor din nemuritor sau a capatat moartea in mod latent - adica va putea sa moara?

Absolut.



Nu doar că poate să moară, ci efectiv a murit în cazul a miliarde de făpturi umane. Desigur cu câteva mici excepţii cunoscute din Scriptură: Enoh, Ilie.

Ati omis un detaliu. Pt. dvs. minor, pentru noi, esential.

Omul nu e „o creatura facuta dupa chipul si asemanarea becului electric”, ci una care, de-i va face lui Hristos salas in fiinta sa, „chiar de va muri, viu va fi”, chiar de se va stinge lumina (cu l mic), in fiinta lui, va fi Lumina. Aceea pe care n-o pot stinge adventistii de la intrerupator.
Pentru ca El Insusi a zis: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”. Fara intermitente, fara sincope, fara pauze de non-fiinta, fara iesiri din decorul ontologicului.

Numai adventistii si iehovistii au inteles altceva. Ceva de genul: eu cu voi sunt dar numai pana la sfarsitul vietii, dupa care se stinge lumina, apoi partea materiala se intoarce in tarana iar latura spirituala se goleste de tot continutul, se scutura de toate trairile, afectele, gandurile si tot ceea ce il face pe om sa fie o persoana anume, unica si inconfundabila, si astfel golita de tot ce a reprezentat acel om, latura spirituala se intoarce la Cel ce a suflat-o fara nici o urma ca ar fi apartinut cuiva anume si cu asta basta.

Acea persoana unica a carei unicitate si valoare e data tocmai de chipul moral al lui Dumnezeu primit odata cu nasterea pentru ca prin lucrare proprie sa ajunga la o cat mai mare asemanare prin virtuti cu El, ei bine, acele trasaturi unice au disparut in non-fiinta. E ca si cum acea persoana n-a existat niciodata pe fata universului, chiar si de a fost sfant.

Hristos zice una, adventistii inteleg alta.
Hristos zice: „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, viu va fi”.
Adventistii inteleg: „cel ce crede in Mine, dupa ce va muri, mort va fi”.

Da, e foarte frumos, NT chiar vorbeşte despre această minunată realitate... însă nu uităm un lucru: omul acesta nu devine Hristos, nu devine Dumnezeu, ci o fiinţă nouă ce reflectă caracterul lui Hristos aşa precum Luna reflectă "lumina" Soarelui. Desigur la învierea drepţilor va deveni şi nemuritor. "Chiar de va muri, viu va fi" este pus totdeauna în legătură cu minunea învierii.

Dacă aţi aduce şi nişte probe scripturistice pentru partea subliniată v-aş crede.

Cu o mică corectură: adventiştii înţeleg că Hristos a vorbit de moarte şi înviere. Parcă aşa sună cuvintele Lui, nu? Deci ca să devină iar viu (după moarte) trebuie mai întâi să învie. Doar în contextul învierii, context în care a rostit Hristos acele cuvinte, poţi înţelege acel "viu va fi".

[quote=osutafaraunu;448294]Dacă aţi aduce şi nişte probe scripturistice pentru partea subliniată v-aş crede.QUOTE]





V-am raspuns de mai multe ori pana acum. Ultima oara aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...9&postcount=77

N-am cerut un răspuns (replică), ci probe scripturistice în sensul celor afirmate chipurile de Hristos. Ştiu, repet insistent aceeaşi cerere, însă eu ca şi creştin consider Cuvântul lui Hristos chiar Cuvântul Său, nu cuvântul oamenilor (părinţi bisericeşti, sinoade şi teologi).

1. Biblia spune CLAR ca oamenii l-au ridicat pe Eutihie mort : "Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, şi l-au ridicat MORT". Sa fi mintit Luca cand a scris acesta carte? De ce nu a zis ca oamenii au crezut ca Eutihie era mort iar Pavel le-a demonstrat contrariul sau sa fi spus ca Eutihie era aproape mort? Luca a spus categoric:...si l-au ridicat MORT. Cazuse doar de la etajul al 3-lea iar Pavel l-a inviat.
2.Pai de ce s-ar fi folosit Hristos in parabolele sale de ceva ce nu exista? Asta inseamna ca Hristos a fost un autor de povestiri SF (locuri de chin cu foc, extraterestrii sau pardon ingeri care rapesc oameni, care dupa ce au murit au fost inviati etc). Mai lipsea sa primesca premiul Nobel pentru literatura. Mai spune-mi alta parabola a lui Hristos care sa contina alegorii si mai ales povestioare evreiesti. Astept amice

Văd că ne înţelegem ca surdu' cu mutu'! Am spus eu că nu era mort? Bineînţeles că era mort, iar Dumnezeu la intervenţia lui Pavel l-a înviat, Ce e atât de greu de priceput?

Îţi spun, după ce-mi spui tu altă ocazie în care Hristos vorbeşte despre "sânul lui Avraam". Sau... uite-ţi fac un favor: dă-mi un alt exemplu din toată Scriptura VT şi NT la un loc!:3: Dar stai aşa... îţi fac un favor imens: iniţiază un topic special cu acest subiect: Sânul lui Avraam în Scriptură, să vedem cu ce se va umple. Probabil cu explicaţii despre suflet, White, Arhanghelul Mihail, sabat şi orice altceva în afară de subiect...
http://yoursmiles.org/tsmile/forum/t1254.gif

„Pe bune” a zis Hristos, nu ”chipurile”: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”.
Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos s-a referit la sincope si pauze de non-relatie, in conditiile in care cuvintele Lui sunt clare: „Eu sunt cu voi, pana la sfarsitul veacurilor”, in sensul ca nu va parasesc nici o clipa.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati cum de Hristos isi incepe aici comuniunea in Duh cu duhul omului, insa la moartea omului, si-o intrerupe, iar la Parusie o reia din nou, ca si cum Dumnezeu are nevoie sa astepte pana la Parusie ca sa-si continue comuniunea de iubire cu cei ce Il iubesc, inceputa inca pe pamant.
In conditiile in care Dumnezeu e in afara legilor timpului si nu e supus asteptarii.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos are o relatie cu intermitente, ca El intra in non-comuniune chiar si cu sfintii, in fiinta carora S-a salsluit.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati de ce Hristos nu mai vietuieste in duhul unei fiinte ca apostolul Pavel, cel care in timpul vietii a zis „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”.
Care e sensul, motivul, logica, pentru care Hristos a intrat in non-relatie cu sfantul Pavel si cu cei ce au inceput o comuniune de iubire cu El?