În prealabil postat de Yasmina (Post 455857)

Imi pare rau ca nu locuim aproape,i-as fi luat eu in parc pt cateva ore,am f mult timp liber :)

În prealabil postat de antoniap (Post 455863)

Eu am niste rezerve privind aceasta cruciulita. E goala. Am citit ceva despre astfel de cruci, dar nu mai gasesc linkul. As sugera o cruciulita desenata pe un medalion care sa aiba, eventual, si o iconita.

În prealabil postat de antoniap (Post 455875)

Insusi Dumnezeu pe cel care-l iubeste il si cearta. Unui parinte i se cer: rabdare, tact, fermitate, simtul umorului, stapanirea sentimentelor etc. Ca sa nu gresim, ne punem adesea in locul copilului si invatam sa-i citim expresia fetei. Daca i-am mai facut observatii si n-au avut efect, poate ar trebui schimbata un pic strategia, astfel incat copilul sa nu se plictiseasca auzind mereu aceleasi cuvinte. In calitate de parinti, sa nu fim pisalogi, caci astfel cuvintele noastre pot avea efect invers. Avem voie sa fim inventivi.

În prealabil postat de antoniap (Post 455875)

Sa nu uitam sa ne rugam pentru copii. Rugaciunea mamei ii va ajuta sa fie mai placuti lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Hartford (Post 457640)

Copii sint plictisiti,mai ales la bloc, parintii sa petreaca timp cu ei,trebuie sa coboram la nivelul lor, sa ne jucam cu ei sa facem proiecte, sa povestim sa-i ascultam ca ei au atitea povesti si atunci vor fi mai linistiti. Asta o spun din experienta mea cu nepotii, ma doare nu ma doare ceva trebuie sa ma joc cu ei chiar si fotbal nu mai vorbesc de colorat.

Mamicile pun prea mare accent pe curatenie :58: sa nu fie un ac miscat de la locul lui.... las ca v-a fi ordine cind v-or pleca copii de la parinti. O parere nu o luati de buna.

În prealabil postat de andra_v (Post 457644)

Revin si subliniez: se sta PREA MULT IN CASA. Inadmisibil de mult.

In al doilea rand, copilul chiar NU TREBUIE SA FIE CUMINTE la aceasta varsta. Este absolut necesar sa alerge AER LIBER, sa-si consume energia si, eventual, sa participe la o activitate constructiva: ceva de genul invatam sa punem masa, udam florile din fata geamului, plantam un pom etc. la randul sau, sportul (de preferinta inotul, un sport complet) joaca rol deosebit de important in disciplinarea copilului prescolar si scolar.

În prealabil postat de Hartford (Post 457640)

Copii sint plictisiti,mai ales la bloc, parintii sa petreaca timp cu ei,trebuie sa coboram la nivelul lor, sa ne jucam cu ei sa facem proiecte, sa povestim sa-i ascultam ca ei au atitea povesti si atunci vor fi mai linistiti. Asta o spun din experienta mea cu nepotii, ma doare nu ma doare ceva trebuie sa ma joc cu ei chiar si fotbal nu mai vorbesc de colorat.

Mamicile pun prea mare accent pe curatenie :58: sa nu fie un ac miscat de la locul lui.... las ca v-a fi ordine cind v-or pleca copii de la parinti. O parere nu o luati de buna.

În prealabil postat de Adriana Cluj (Post 457660)

Subscriu la parerea ca trebuie multa activitate, comunicare, joaca cu copiii, nu trebuie sa pierdem legatura cu varsta lor... De asemenea si la observatia legata de curatenie, dar cred ca mai curand ordinea militareasca (curatenie trebuie, e necesara)!!! pe care noi o impunem uneori.. Fiica mea mi-a gasit acul de cojoc, si eu faceam la fel, pana mi-a spus: da' aici ii muzeu? si m-a lecuit!

În prealabil postat de Adriana Cluj (Post 455393)

Imi amintec de un serial american, pe care l-am vazut cu ceva vreme in urma, nu-mi amintesc numele.
Erau o gasca de femei, toate vecine (numele strazii era numele serialului), fiecare cu problemele ei..
Una dintre ele avea trei baietei, dintre care doi erau gemeni, care-i faceau parul maciuca in pemanenta si care o necajeau, desigur fara intentie, pe vecina lor, o doamna mai in varsta si ""petrentioasa"", care nu suporta galagia, nu suporta mingile pe gazonul ei, nu suporta inocenta copiilor pana la urma...
Intr-o zi, disperata mama ii aliniaza si-i instruieste, trimitandu-i apoi la doamna vecina sa-i ceara scuze si sa devina prieteni.
Copiii se conformeaza, se duc, saluta frumos aliniati ca trei pinguini, tanti ii trateaza sobru, ca pe niste mici adulti, ii pune la masuta si-i omeneste cu ceva fursecuri.
Se incropeste cu greu o discutie, stateau copiii ca la fotografie de buletin, vecina ii intreaba una, alta apoi ii intreaba cati ani au.
Spun pe rand fiecare cat, 5 si 7 ani? nu stiu cat aveau, ceva mai mici...
Apoi unul mai indraznet o intreaba pe doamna cati ani are ea.
Aceasta, cu o urma de cochetarie, zice: cat imi dati?
Copiii o studiaza, se uita unul la altul, si intr-un sfarsit unul din ei spune sovaitor si intrebator: 150?
Vecinei i se lungeste fata, trage aer in piept si le spune strangulat: puteti pleca acasa.

Incercare de imprietenire ratata.
Iti dai seama ca am ras cu lacrimi...