glykys |
19.07.2012 22:34:41 |
Fratilor, citesc si nu imi vine sa cred. Citesc si ma minunez cat de schimbatori sunt oamenii si cate au in suflet. De unde ura asta, de la cine samanta asta de scandal, oameni buni? Cu adevarat ca nu poti pune in nimeni nadejde! Imi pare rau cand vad cata dreptate imi dati cand scrieti ce scrieti. Daca aveam acum niste pietre, ar fi curs mult sange. Prima piatra a aruncat-o, desigur, si de data aceasta, omul pe care l-am ajutat in viata reala cand a fost in nevoie. Yasmina, mai ieri imi multumeai cu caldura si floricele pentru copy-paste-urile stangace ale mele...
Va zic eu care sunt problemele din viata reala, care cu adevarat ne produc amaraciune si suparare: in urma cu putine ore, am iesit cu niste prieteni. Una era in stare de soc: un prieten de-al ei cu probleme psihice tocmai se aruncase de la etaj, cealalta are niste probleme de sanatate si are o situatie mai precara, baiatul a fost dat acasa de propria mama, si aceasta in evidenta psihiatrului, si acum sta pe la rude, de mila. Si cand intru pe forum, furtuna intr-un pahar cu apa, toata lumea se da de ceasul mortii, vine comunismul, cenzura, mai rau ca la TV! :43:
Par. Paraian spunea ca necazul cel mare al credinciosilor e ca traiesc social in biserica, in loc sa traiasca religios in societate. Parerea mea, ca am si eu dreptul la o parere, ca de aia e democratie, e ca nu se traieste nici religios, dar nici macar social. Mie imi pare teribil de rau ca nu putem avea o discutie de idei, in care sa nu facem atacuri la persoana si in care sa nu ne simtim jigniti fara motiv. Cum vine unul cu o idee, cum se simt cu musca pe caciula fix cei care nu s-ar cuveni - oare de ce? - cu vorbe de genul: dar cine esti tu sa ne zici noua ce sa facem? dar cum iti permiti tu? aha, esti mandru, nesimtit, necopt, nu iti stii lungul nasului, esti inspector, comunist, ai pus la cale un complot, o lovitura de stat! Doamne, cat de susceptibili putem fi si cate poate sa nascoceasca mintea omului!
Am vorbit in general si nu am cerut banarea nimanui, nici o cenzura a forumului, ci am dat o idee, o sugestie si nu ex catedra, ci din postura unui user si-a petrecut destul de mult timp pe forum, care a invatat multe de aici si caruia ii pasa de ceea ce se intampla in jurul lui. Sugestia - pentru cine avea urechi sa auda - era sa nu ne mai risipim (inclusiv eu) in discutii inutile si pe threaduri total paralele cu tot ce inseamna crestinism si sa incercam sa zidim, sa ne zidim pe noi insine si nu pe altii, nu sa dezbinam. Era si un semnal de alarma vis-a-vis la starea noastra duhovniceasca (inclusiv si mai ales a mea), care se reflecta si aici pe forum. Acum fiecare face cum crede si cum simte, ca doar e democratie.
Iar sugestia nu era pentru useri ca Mirela, Ioan Cezar sau Yasmina, ca sa folosesc nume, care au avut anumite postari de-a lungul timpului pe care, pe mine personal m-au zidit. Ca aceiasi useri au avut si postari, mult mai putine, si chiar pe acest topic, care nu m-au zidit, si carora eu personal nu le-am gasit deloc rostul, asta e altceva. Le-or fi gasit altii rostul. Oamenii suntem cu totii, si eu am scris cateodata spre zidirea unora si altadata spre caderea altora. Acum am vrut sa zidesc si imi dau seama ca, de fapt, am dezbinat si mai tare, asta este, orice cadere e spre ridicare.
Eu m-am folosit foarte mult de forum si de multe postari ziditoare de-a lungul timpului, si sunt convinsa ca si altii. Nu as vrea ca acest lucru sa inceteze si doream sa dau un semnal de alarma: fratilor, se intampla ceva cu noi, luati masuri! Nu am incriminat pe nimeni, in sensul ca nu am dat nume de useri, nu am cerut banarea nimanui, nu am bagat nimanui pumnul in gura, in majoritatea cazurilor, cu unele exceptii, am pastrat o atitudine impaciuitoare, chiar si atunci cand nu era cazul.
Dimpotriva, mi se pare ca pe acest thread se incearca a mi se baga mie pumnul in gura chiar de catre useri de ale caror postari m-am folosit candva, dar, deh, toti suntem oameni si toti dam raspuns pentru faptele si vorbele noastre, nu ale altora.
Yasmina, nu ma cunosti, nu te cunosti. Cu ce te-am dezamagit?! M-a impins sa scriu parerea de rau si amaraciunea pe care o resimt de vreo cateva luni, de cand deschid forumul crestin-ortodox si ma astept sa citesc ceva de care sa ma folosesc si dau de can-can-uri, politichie si dispute personale intre aceiasi useri, care se puteau rezolva foarte frumos pe privat, nu in public. Atata tot. Imi cer iertare pentru supararea pe care ti-am produs-o, desi nu mi-o explic, si iti multumesc ca m-am folosit de acest mesaj al tau, deoarece am inteles cat de schimbatori sunt oameni. Nu am nimic personal cu tine si nici nu voi avea, indiferent de ceea ce imi vei scrie.
Cu Ioan Cezar voi vorbi cand ne vom vedea, nu intru in acest santaj sentimental, nu imi place sa ma dau in stamba, nu am nici timpul si nici nu simt nevoia sa fac o spovedanie pe forum sau o sedinta pe canapeaua forumului. Insa pentru satisfacerea (sic!) curiozitatii unora, va spun ca ma folosesc duhovniceste de ce mi se reproseaza pe forum si ma intaresc. Probabil ca daca mi s-ar zice fata in fata: "fetito, ia vezi-ti lungul nasului!" ba chiar mi s-ar da si doua palme :))), asa cum mi s-a si scris pe privat candva (nu de catre Yasmina, fireste), as fi foarte suparata si revoltata, cumplit, dar asa, ma intaresc. E un exercitiu de smerenie pe care nu mi se ofera prea des ocazia sa il practic in lumea reala, unde cel putin oamenii in societatea carora ma aflu sunt mai retinuti in vorbe si in actiuni sau le fac pe la spate, nu frontal. Acum pot si eu sa zic la rugaciune: "Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", ca inainte nu prea mi se facea suparare. Din fire sunt o persoana blanda si ingaduitoare, nu ma supar prea des si cand o fac, imi trece repede si nu port ranchiuna, nu pierd cu vremea gandindu-ma la ce cred X si Y. Nu eu port raspunderea pentru sentimentele din sufletele celor ce mi-au scris si nici pentru vorbele lor, asa cum ar dori unii, imi sunt suficiente pacatele mele.
In ceea ce priveste rugaciunile pe care le fac cu multa nevrednicie pentru altii, am fost avertizata si personal si public ca imi vor veni ispite. Le rabd si ma smeresc. Ma ajuta faptul ca de multa vreme nu prea mai imi pasa de ceea ce cred si spun oamenii despre mine, atata timp cat eu sunt impacata cu mine insami. Si voi v-ati racorit si v-ati curatit, ca sa nu zic "primenit", ati aruncat toate ca in cosul de gunoi de unde mi-am luat sloganul. Pomeniti-ma si pe mine la rugaciune, daca doriti, fratilor, si imi cer iertare daca v-am facut suparare prin cuvintele mele! Noapte cu pace!
Daca aveti idei pro si contra - si vad ca aveti - se cuvine sa le expuneti limpede si intr-un stil civilizat. Si polemicile sunt ziditoare. Dar daca vom continua in acelasi stil, ma gandesc chiar sa propun adminului inchiderea acestui topic, pentru ca vad ca pe altii nu ii zideste, desi pe mine aceste postari m-au zidit asa cum nu au facut-o cele ale lui Windorin si Geonektarios la un loc, de pilda. Voi ramane pe forum si voi incerca, cu micile mele puteri, sa zidesc ceva, asumandu-mi si caderile.
|