Si mie imi place sa ma uit la Olimpiada, de altfel, singurul sport pe care il practic este privitul la sport! :)) Si tare ma bucur vazandu-i pe acesti oameni frumosi care dau ce-i mai bun din ei ca sunt si credinciosi. Imi place si gimnastica artistica, si inotul, imi plac si gimnastele noastre, imi place si Phelps. Nu degeaba crestinul este numit atletul lui Hristos si nu degeaba lupta pentru mantuire este asemanata de Apostolul Pavel cu un maraton. Acum, vazand aceste poze, m-am convins si mai mult ca unii inteleg sa ii aduca slava Domnului prin sport, tot asa cum altii inteleg sa ii aduca slava prin invatatura.

Nu stiu de ce toata lumea crede ca o fac doar pentru bani si glorie. Unora chiar le place sportul pe care il practica cu atata sacrificii si o fac ca sa se intretina si ca sa isi intretina familia. Ati vazut-o pe rusoaica aceea de 37 de ani care a concurat la sarituri pentru Germania? A participat la mai multe editii pentru ca are acasa un copil bolnav, al carui tratament costa foarte, foarte mult. De altfel stiu ca si Marian Dragulescu avea aceasta problema. Banel Nicolita, ca sa trecem in spatiul mioritic, atunci cand a inceput sa joace la Steaua, avea acasa nu stiu cati frati si niste parinti lipiti...

Citeam zilele acestea pe un blog un articol despre olimpicii internationali la matematica. Nu era niciun paragraf in care sa nu se deplanga faptul ca sportivii de la JO sunt atat de celebri si sunt recompensati material, in vreme ce matematicienii sunt, vezi Doamne, nerecunoscuti si ca lumii nu ii pasa de ei. Si eu consider ca matematica si orice disciplina care solicita aptitudinile intelectuale sunt superioare celor fizice, dar mentalitatea noastra balcanica e sa cartim mereu impotriva altora, in loc sa fim solidari si sa vedem partea buna a lucrurilor. Sa fie oare pentru ca strugurii sunt acri? E loc sub soare pentru toti si e nevoie si de sportivi si de creiere.

Biserica si Jocurile Olimpice - un articol (in engleza) scris cu ocazia desfasurarii JO de la Atena - http://www.omhksea.org/2012/07/the-c...olympic-games/


Totodata, cu ocazia urmaririi acestei Olimpiade, eu una, cel putin, am avut de invatat multe lucruri. Cel mai frumos dintre ele si care m-a pus pe ganduri a fost reprezentat de profesionalismul si chiar de rectitudinea morala a antrenorilor romani de gimnastica, atunci cand au zis ca nu se pronunta asupra exercitiului americancei Raisman, care, in urma contestatiei, i-a luat Catalinei Ponor medalia de bronz de la barna. Nici Ponor nu a acuzat arbitrajul, asa cum s-a intamplat, poate pe drept in cazul coreencei de la scrima sau asa cum a aratat un oficial ucrainean, ca tara lui a pierdut sase medalii din cauza arbitrilor. Cand toti eram furiosi vazand ca arbitrii clar avantajasera echipa Americii, sportiva noastra a declarat public ca stie unde a gresit ea insasi si ca trebuia sa se concentreze mai mult la propriul exercitiu. Iata secretul care naste valori - fiecare se axeaza pe perfectionarea neintrerupta, nu pe expediente, sanse si conjuncturi. Seamana putin cu morala crestina, asa-i? :)

Uite ca sunt destui care mizeaza exact pe contrariul celor afirmate!
Mda,este loc destul sub soare pentru toate parerile insa se vede destul de clar ca daca nu sunt in asentimentul multimii cu privire la dragostea si interesul pentru sporturi,sunt repede pusa la punct,servita cu jigniri,consolata ca as fi doar frustata/complexata,demna doar de dispret si repulsie.

Este ok,continuati...Eu imi mentin parerea si traiesc aceleasi sentimente vizavi de sport,bineinteles si eu am acest drept sub soare.

Stai linistita, Yasmina, eu cel putin nu am vrut sa te supar. Fiecare are dreptul la o parere. De gustibus non disputandum...

so sad
 

Alin, de ce esti atat de rau si sarcastic, si asta chiar in sfanta zi de Duminica?!
As indrazni sa te rog sa-i ceri iertare Yasminei.. please. :26:

Uite, de exemplu:

" ÎN NUMELE RELIGIEI UNIVERSALE, MIŞCAREA NOUA EPOCĂ [New Age] INTERZICE TOATE SIMBOLURILE RELIGIOASE LA JOCURILE OLIMPICE DE LA LONDRA (2012)"

http://graiulortodox.wordpress.com/2...a-londra-2012/

Cu atat mai mult, daca si-au asumat niste riscuri, gestul lor are valoare.

Ideea era alta: salveaza-ti energia pentru indreptat efectiv persoane reale, care se afla intr-o greseala evidenta, nu comenta rautacios despre intentiile si eforturile unor persoane care nu le cunosti, cu atat mai putin paralele de genul asta, sunt inapropiate.

Si eu am oarece probleme cu sportul de performanta.
Legat de olimpiada am avut ocazia sa aflu (de pe net si de la TV) unele lucruri
frumoase, altele mai putin frumoase.

Spiritul olimpic este ceva frumos, deosebit. Dar mi se pare ca ramane la vorbe.
"Nu e totul sa castigi, totul este sa participi". Si atunci de ce atata incrancenare pentru o medalie? Si de ce nu primesc ceva (moral) si cei care pierd?
La gimnastica mi se par concursurile tot mai lipsite de omenie si mai egoiste.
Am vazut fete cu lacrimi in ochi, plangand de mi se rupea sufletul (nu stiu,
o asiatica si o rusoaica mi se pare).
S-a vazut ca a fost o presiune imensa pe fete, ca niciodata. Atatea cazaturi si rateuri! Pana si la sol! Nu este normal.
Nu mai erau zambetele acelea, bucuria pe podium. Erau toate mult prea incrancenate.
Dar mai ales ce n-am mai vazut: inainte vreme fetele erau mai unite, isi pregateau aparatul una alteia, se imbratisau, antrenorii erau cu ele, traiau,
se bucurau. Acum era totul trist, o lupta trista, singuratica.
N-am mai recunoscut spiritul de alta data.
Antrenorii (cel putin ai nostri) nu existau sufleteste.

Sportul se rezuma la medalii, la glorie, la munca aia care omoara in ultima
vreme tot mai mult si mai devreme.

Mi-a placut o situatie f.mult: o poloneza care a dorit (si reusit) sa castige medalii ca sa le vanda la licitatie in folosul unei copile bolnave din vecini ( o
fetita a unei vecine care suferea de mucoviscidioza).

Mi-a placut si faptul ca 2-3 femei musulmane au putut sa participe la curse, cu simbolul religiei lor (basma, imbracate complet), si au fost
aplaudate de intreg stadionul. Cerintele mi s-au parut exagerate, dar asa
cum au participat, ele au fost aplaudate, intelese.
Pentru ele a fost mai greu decat pentru cele care aveau iconita, sau isi faceau cruce (multi se inchinau inaintea concursului si spuneau rugaciuni).

Nu mi-a placut show-ul de la atletism si de la natatie (prea multa infumurare).

Si comentatorii: medalii, la ce mai luam medalii.

Dintr-o activitate de timp liber si pentru sanatate/voie buna, sportul a ajuns sa fie o lupta pentru perfectiune si glorie, pana la moarte.
Si nu este normal.

Iar ceea ce se intampla in alte sporturi, mai bine le-ar desfiinta, incepand cu fotbalul.

@glykys - nu este chiar asa. Este adevarat ca au toti loc sub soare, dar
sportul ca atare nu are o utilitate practica. Matematica, fizica, chimia, stiinta, literatura, aduc beneficii omenirii, fie prin descoperiri stiintifice utile, fie pentru suflet. Si le poti face o viata intreaga, profesional te poti chiar intretine cu ele.
Sportivii ce fac dupa ce se retrag? Nu toti pot deveni profesori sau antrenori. Iar unii, fara glorie si lumina rampei...chiar cad.

Arfi frumos sa vedem la TV si pe olimpicii la mate sau chimie, sa vedem emisiuni cu ei, cu concursurile lor, emisiuni de stiinta si tehnica.

Cu recompensa materiala - eu nu stiu cat castiga sportivii, in afara de anumite cateva sporturi unde sunt f.bine platiti.

Asa este, asta pt ca e din ce in ce mai greu, tot mai multe pretentii iar juriul f aspru si cu noi reguli de fiecare data.

Eu imi amintesc (nu mai stiu unde si nici cand) cineva a iesit pe locul 3 si a spus ca cea de pe locul 4 era mai buna decat ea si deci nu merita locul 3 si asa a fost nu a mai luat premiul 3 dar a luat un premiu special pt ca a fost corecta.

Cred ca te referi la coreeanca de la scrima. Se defectase cronometrul si ea a iesit in pierdere, desi avea sanse la bronz. Si a stat muulte minute pe plansa, plangand. Acum si adversara ei, daca era de la inceput fair play, putea sa ramana si ea pe plansa, alaturi de cealalta. I-au dat o medalie speciala de consolare...