Cand am fost eu pe vremuri la Satu-Mare, stiu ca mi-am uitat in camin, in sala de mese, paltonul in care aveam actele si banii. Am revenit peste cateva ore si l-am gasit fix acolo unde il lasasem, cu tot cu bani. Altcineva isi pierduse tot acolo o vesta si un casetofon. Nu le-a gasit unde le uitase, ci le receptie (vreun coleg sau personalul de la curatenie) le adusese acolo.
Ala oras cu oameni civilizati. Din pacate (sau din fericire), e la granita cu alta tara! Imi amintesc bine, deoarece foarte rar mi-am recuperat obiectele pierdute si uitate in Bucuresti.

.................................................. .................................................. .......

La partea de ortodoxie stam foarte bine, dar la ortopraxie, Dumnezeu cu mila! De aia ne merge, noua crestinilor, numele de fatarnici!

.................................................. ......................................

.................................................. .................................................. ...........

.................................................. .........................

In Bucuresti poti avea si experiente placute, printre altele, mie personal imi place orasul, dar este o mare diversitate de oameni, pe care nu o poti defini intr-un sens general.
Eu nu inteleg de ce oamenii se bucura asa mult la bunul altuia. Parca mancarea vecinului e mai buna decat cea de acasa, desi are aceleasi ingrediente si parca leul de pe jos e binecuvantare, desi au in portofel niste bancnote.

se intimpla si la animale acelasi lucru,fiind un instinct primar.

Hahahaha, pai la noi functioneaza bine si in sens invers, si anume capra vecinului, suntem interesati de tot ce au ceilalti ca ii invidiem daca au mai mult, iar daca noua ne merge prost am vrea tuturor sa le mearga asa si ne bucuram de raul altuia Suntem interesati de ce fac altii ca sa ii barfim etc. Cred ca e tipic romanesc, sau poate si altii au comportamentul acesta, provine de la tara unde toata lumea stia despre toata lumea tot dar diferenta este ca acolo era mai multa iubire si ajutor reciproc.

Era odată un părinte care mergea la drum cu ucenicul lui. Şi văzînd ucenicul un ban pe jos îl întreabă pe părinte: "Să-l iau sau să-l las acolo?" Şi părintele îi răspunde: "Dacă l-ai pus tu jos, atunci ia-l."

Mi s-a întîmplat să găsesc în Mall un telefon scump uitat pe o bancă. Am mai gpsit şi altădată un telefon ieftin, dar ăsta era ceva de genul 1500 - 2000 de lei la liber. Am cugetat în sinea mea aşa: dacă-l las acolo şi-l găseşte altcineva, un copil de exemplu, omul care l-a pierdut nu-l va primi înapoi. Aşa că m-am aşezat şi am început să sun la cele mai folosite nume din log, dar în scurt timp a apărut proprietarul care l-a recuperat fericit.

Am mai văzut prin ziare cazuri de sume mari de bani găsite de binevoitori şi returnate proprietarului. Evident că nu e bine să lăsăm valori pierdute în stradă dacă le găsim, ci să le luăm încercînd a le returna cui le-a pierdut. Uneori este mai complicat, dar se poate chiar şi cu ajutorul poliţiei sau punînd anunţuri...