http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0083255.jpg

Ce ziceți de icoana asta, este canonică? Adică, vreau să spun că mi-au atras atenția cele trei păsări care apar acolo. Știu de la MihailC că păsările nu prea trebuie să apară în iconografie. (am aflat de când cu topicul "Sfântul Trifon cu șoim pe braț")

Cred ca icoana de mai sus face trimitere la Pilda Semanatorului, asa se justifica aparitia pasarilor. Asteptam insa un raspun mai detaliat si clar de la Mihailc (poate si faptul ca sunt trei pasari are un inteles).

Despre lucrarea postată de Mirela a amintit deja Marius cu anticipaţie:

În cazul nostru, vorbim chiar despre o clonă a unei versiuni excesiv simplificatoare şi tautologică, un model care se limitează doar la povestea de bază precum o ilustraţie oarecare, ignorând deliberat faptul că parabola semănătorului a fost tâlcuită de însuşi Domnul.

Dar n-o vom lepăda cu dispreţ nici pe aceasta, cu toate scăderile ei, întrucât pare că vrea să pună accentul pe "sămânţa căzută lângă drum" cu scopul de a atrage atenţia asupra primului nivel de eşec a pastoraţiei Bisericii, cel mai actual şi primejdios în zilele noastre: "pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii" (1 Ioan 2:16) reprezentate vizual de cele trei păsări lacome care fac zadarnică încercarea de germinare a seminţelor îndumnezeirii în om.

Dacă pericopa iconică reuşeşte să activeze acest semnal de alarmă în oamenii care intră în respectiva biserică, deja a făcut un lucru mare la nivel omiletic.

Că Tradiţia propune versiuni iconice ale pildei semănătorului mult mai bogate teologic, este altă poveste.

Cum este cea de mai jos:

http://www.omhksea.org/wp-content/up...poreaswide.jpg

Mulțumesc mult pentru comentarii, Mihai. :53: Da, reprezentarea aceea iconografică data de tine mi-a mers la suflet. Doamne ajută!

O reprezentare iconografica intalnita mai rar este si scena convertirii lui Saul pe Drumul Damascului. In aceasta fresca observam ca Sfantul Apostol Pavel, desi, dupa trup, se afla lovit de orbire, este infatisat cu ochii deschisi, ca "vazator de Dumnezeu".

La potopul de imagistică religioasă kitsch-oasă din lumea ortodoxă de astăzi, chiar mi se pare uşor ridicol să cauţi erori canonice la detalii unei icoane de inspiraţie novgorodeană târzie cum este cea postată mai sus.
Cine afirmă că n-ar fi cononică cred că ar trebui să-şi justifice cumva această sentinţă severă, altfel observaţia n-are absolut nicio valoare obiectivă.
Dacă suspiciunea vine din esenţialismul vizual al icoanei, de care s-au molipsit benefic ruşii după confruntarea cu geniul sfinţeniei lui Rubliov, şi care ar avea drept consecinţă eliminarea surplusului narativ de origine legendară din registrul tematic, atunci vorbim despre o simplă autosminteală cu efect contagios a cuiva care are probleme serioase cu acomodarea la palierele profunde de expresie a credinţei bisericeşti.

Eu aveam această impresie, dar vobeam din auzite, nu mai știu în ce context și cine anume i-a pus această "ștampilă". Mă bucur că ai clarificat lucrurile !

Maica Domnului de la Poceaev
 

http://www.crestinortodox.ro/forum/p...ictureid=13655

Știe cineva de ce apare talpa aceea sub icoana Maicii Domnului ?

Am răspuns şi pe alt thread: este urma tălpii Maicii Domnului, undeva lângă Poceaev, unde a izvorât apă:

"Pe dealul unde se află astăzi mănăstirea, în anul 1240 se stabiliseră doi monahi iubitori de linişte. Într-una din zile, unul dintre dânşii după ce îşi săvârşi rugăciunile urcă mai sus pe vârful dealului unde i se arătă în chip minunat Preacurata Maică a Domnului şezând de o piatră şi înconjurată de flăcări. Monahul îl strigă şi pe fratele său de nevoinţă să vină să vadă minunea şi se întâmplă să se afle acolo şi un păstor de oi pe numele său Ioan Bosoi. Toţi trei cuprinşi de bucurie dădură slavă lui Dumnezei şi Preacuratei Sale Maici pentru mila arătată către dânşii. Apoi văzură că pe piatra unde se arătase Maica Domnului rămase urma piciorului său drept, din care susura un fir de apă.

Cu timpul, vestea minunii Maicii Domnului se răspândi, iar pe locul acela se întemeie mănăstirea Poceaev care dăinuie până astăzi.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev, provenită din Constantinopol, fu dăruită în anul 1559 de către mitropolitul grec Neofit moşieresei Ana Erofeevna Goiskaia. Peste aproape 30 de ani, icoana începu să răspândească o lumină nepământească şi îi redă într-un chip minunat vederea fratelui Anei. În semn de mulţumire şi evlavie, aceasta o duse, cu steaguri, cântări şi mult popor la Mănăstirea Poceaev şi o dărui părinţilor pentru păstrare veşnică.

Minunile săvârşite ştiute şi neştiute de Maica Domnului prin această icoană sunt nenumărate: izbăviri de năvălirea altor neamuri şi de eresuri, tămăduiri de boli ale sufletului şi ale trupului, naşteri de prunci, izbăviri din necazuri şi strâmtorări.