MihaiG |
09.10.2012 07:49:15 |
Citat:
În prealabil postat de Patrie si Credinta
(Post 475385)
|
Am citit până la un punct. Există informații pertinente, dar, ca de obicei, am dat de fragmente totalmente eronate, care indică o profundă necunoaștere a teologiei apusene.
De exemplu, toată interpretarea din citatul de mai jos este fantezistă:
Pãcatele nemãrturisit
Pãcatele noastre sunt atât de multe încât, în ciuda intentiei oamenilor de a le înlãtura prin penitente, unele rãmân nemãrturisite. Ce se întâmplã cu aceste pãcate pentru care uitãm sã plãtim aici pe pãmânt? Ca rãspuns la aceastã întrebare, a apãrut învãtãtura cu privire la Purgatoriu, ca o stare suspendatã între Iad si Cer, un loc în care cei care au trecut din viata aceasta suferã anumite chinuri prin care plãtesc pentru pãcatele nemãrturisite.
Criteriul judecãtii
Fiind absolviti de pãcatul originar prin botez si de alte pãcate (prin spovedanie si penitentã), starea juridicã a omului rãmâne totusi neclarã. Pe de altã parte, nimeni nu doreste sã petreacã prea mult timp în Purgatoriu. Solutia constã în facerea de fapte bune. Acestea au capacitatea de a compensa pentru unele pãcate, iar un Judecãtor drept nu va uita sã le cântãreascã ca pe o contra-balantã la multele pãcate nerezolvate.
În Purgatoriu nu se plătește pentru "păcatele nemărturisite", ci pentru urmările temporale ale păcatelor iertate.
Păcatele nemărturisite prin omisiune involuntară sunt și ele iertate în cadrul sacramentului penitenței (al spovedaniei).
Faptele bune nu compensează păcatele. Singurele modalități prin care sunt iertate păcatele sunt sacramentul penitenței (spovedaniei) și extrema contrițiune.
|