”Copiii mei, cum gustati dusmania ?”
 

Intr-una dintre diminetile trecute (era praznicul Sf. Dimitrie cel Mare), chiar inainte sa ma trezesc, visam ca ma rugam vrednicului de pomenire, Parintelui Ioanichie Balan, pentru care am o chemare cu totul neexplicabila si de la care, in ultima mea vizita la Sihastria, am simtit ceea ce n-am mai simtit niciunde in lumea aceasta. Si il intrebam "Parinte Ioanichie, cum sa ne mantuim?" Iar raspunsul a venit simplu si scurt in mintea mea, iar in urmatoarea secunda m-am si trezit, ramanand fixat vreme indelungata pe acest raspuns... ”Copiii mei, cum gustati dusmania ?” Nimic in plus, nimic in minus... Si incet-incet am incercat sa pun cap la cap un altfel de adevar, peste care trecem de obicei cu viteza maxima.
De cante ori avem tendinta sa ripostam, sa dam replici taioase, sa judecam aspru pe ceilalti, sa ne certam, sa ne maniem, sa privim circumspect sau cu superioritate pe cineva, sa lasam incercarile sa ne tulbure mintile fara sa vrem sa ne stapanim, constientizand ca vrajmasului nu-i surade osteneala noastra, iar daca nu ne poate convinge pe noi sa facem relele pe care le faceam alta data, se repede la cei mai slabi decat noi sa-i inversuneze impotriva noastra. « Cum ”gustam” dusmania ? » Cu alte cuvinte, cata pace salasluieste in sufletul nostru si cui ne raportam in grijile noastre de fiecare zi ? Este mania, cearta, judecarea aproapelui, rautatea, invidia, aerul de superioritate, aroganta, viclenia, persiflarea, umilirea celuilalt, jignirea, sunt toate aceste semne de pace sufleteasca si dragoste, sau sunt semne clare de dusmanie?
De multe ori ma vad pus in situatia sa izbucnesc pentru a apara adevarul meu, pe care as vrea sa cred ca este si al lui Dumnezeu. Dar imi lipseste pacea. Si-atunci, nu am nici un folos din tot zbucuimul meu, si poate era mai bine sa las lucrurile in voia lui Dumnezeu, decat sa ma inversunez eu sa fie intr-un fel anume. Fructul nu se coace intr-o clipa. Este o vreme cand este crud si acru si amar la gust, dar cand oranduieste Dumnezeu sa se coaca, el devine frumos la vedere, gustos si suculent. Ce vrem noi sa facem, uneori? Sa grabim coacerea? Sa apropiem Soarele de fruct... Efectul este cu totul impotriva dorintelor noastre. Numai Dumnezeu, in bunatatea si rabdarea Lui, stie cum sa aduca fructul la stadiul de coacere. Omul este rautacios si neiertator, dar Dumnezeu nu tine cont de ce crede omul... Omul, daca apuca sa-si faca deja o parere despre cineva, NIMENI nu-i mai poate scoate din minte acea parere, mai ales daca ea este proasta. El crede ca nu judeca si ca nu are nimic cu nimeni, dar... Daca Dumnezeu ar tine cont de pererile noastre, in mantuirea celorlalti, probabil nimeni nu s-ar mai mantui... In fiecare dintre noi exista o Maria Magdalena, pe care omul n-o poate ierta si e gata oricand, daca nu sa arunce cu pietre, macar sa adune cat mai multe pentru a i le oferi altuia ca sa loveasca... Poate de aceea, unii prefera uneori, in dorinta de a se indrepta, sa-si schimbe identitatea, doar-doar nu i se vor mai pune etichete. Pentru ca tu, cel care ai pacatuit candva, nu mai poti avea un cuvant de spus, fiindca pare-se ca "te dai fata mare"... Iar asta nu vine de la cineva mai rar "dus la biserica", ci de la cei de la care ne-am obisnuit la vorbe pline de duh...
Dusmania!... De ce nu iarta omul, oare? Spunea cineva nu demult despre pilda fiului risipitor, dar raportandu-se nu la cel ratacit si regasit, ci la cel care pierde mantuirea prin dusmania fata de frate si fata de Tatal insusi... Te ostenesti toata viata sa faci voia Lui, iar cand ti-e lumea mai draga, cand toate le-ai avut si-s ale tale, te inchizi intr-un egoism sinistru fiindca nu vrei sa imparti NIMIC, cu nimeni si ti se pare ca totul iti apartine fiindca doar tu meriti, nu si ceilalti... Este otrava pe care ne-o strecoara in suflet vrajmasul, iar noi o inghitim cu patima, fiindca suntem vanitosi si carcotasi...
O sa inchei, incercand sa va pun la dispozitie o dilema pe care eu nu mi-o explic decat intr-un anume fel... Oare ce sanse are cineva sa ghiceasca la loto (este doar teorie si de fapt nu de loto e vorba) toate cele sase numere castigatoare? Sanse foarte mici, dar sa zicem ca sunt. Ce sanse sunt ca in urmatoarea saptamana, aceiasi persoana sa castige din nou? Infinit mai putine. Dar in a treia saptamana, ce sanse mai sunt? Cu atat mai putine... Dar in a patra? Deja aberez, nu-i asa? Si daca va mai spun ca de fiecare data e vorba de... aceleasi numere, ce sanse mai sunt? Teoretic 0 sanse. Si totusi, Dumnezeu mi-a dovedit 4 saptamani la rand, printre multe alte lucruri cu totul inexplicabile, ca atunci cand vrea El, lucrurile se intampla intr-un anumit fel, parca intarind si mai mult bunatatea dar si Puterea Lui... Iar asta in ciuda nevredniciei noastre si a indaradniciei pe care i-o dovedim in fiecare zi...
NIMENI, nu este trecut cu vedera, dar e nevoie si din partea noastra de acel "ceva" pe care El il vrea de la noi...