Nu m-a deranjat faptul ca resping sensul existential hristocentric ci modul inadecvat si ostracizant in care exclud orice pertienta metafizica a teologiei ortodoxe hristocentrice.

M-a deranjat si ma deranjeaza ignoranta filozofica, stiintifica si teologica (teognosie, ortopraxie, gnoseologie)... cenzurarea libertatii intelectuale...

Sunt de acord cu expunerea ta.
Stiinta contemporana afrima rationalitatea lumii, adica un mod de functionare al universului rational (asta nu inseamna ca este rational in sine ci doar ca functionarea rationala implica o Ratiune externa). Astfel limitele stiintei fiind evidente, orice incercare de idolatrizare a ei devinde extrem de subreda intrucat stiinta nu va putea oferi niciodata raspunsuri existentiale de genul: DE CE functioneaza universul in acest mod? Care este SCOPUL acestui mod de functionare al universului in acest mod?

Asa este.
Insa, asa cum am precizat anterior, am fost si sunt indignat de faptul ca se incearca (evident nu de catre toti dar si de catre unii care au putere de decizie) conturarea unui fals conflict si unei false incompatibilitati intre stiinta si teologia ortodoxa si aceasta prin incercarea tendetioasa de conferire a unei imagini negative oricarui fenomen religios sustinandu-se ca
"homos religiosus" este inferior, este incapabil sa studieze si sa inteleaga stiinta... astfel pentru orice persoana umana fiind absult imperios necesara alegerea: studiu stiintifc sau traire religioasa.

Asa este insa din nefericire actiunile acestora din urma au efecte negative inclusiv pentru ceilalti conferind o conotatie peiorativa.

"Verba volant, scripta manent."

Doamne ajuta.

Asta de fapt a fost si disputa de pe forumul acesta, tot pe aceasta tema. Tu le-ai spus ca Facerea si evolutionismul spun acelasi lucru, dar chiar daca e necredincios un ateu are si el minte si vede ca nu e adevarat. De aceea a crezut ca nu esti onest. Eu vad asa problema pe alte forumuri:
Nu e prea bine ca un ortodox sa intre pe un forum protestant sau ateu si sa incerce sa le impuna invatatura ortodoxa si ca trebuie sa creada ca si el, pentru ca nimanui n-o sa-i placa asta. Argumentele logice nu aduc credinta, doar daca acea persoana e pregatita sa caute adevarul. Am observat ca si unii eterodocsi care au intrat pe forumul ortodox faceau asta, credeau ca toti trebuie sa gandeasca la fel ca ei.
Poate doar expune invatatura ortodoxa, eventual sa discute si ce e gresit in invataura neortodoxa. Eu am discutat si cu atei, o spun din experienta.

credinciosul va rabda senin glumele proaste pentru ca stie in Cine-i e nadejdea!
 

http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...are-launtrica/
Intrucat nu se poate dovedi in mod stiintific ca afirmatiile teolo*giei ar fi false, ateismul este credinta ca Dumne*zeu nu exista. Potrivit expresiei lui Viktor Frankl, oamenii sunt mai religiosi decat isi dau seama. De regula, la atei exista o „religiozitate timida necon*stientizata”, o „credinta subconstienta”.

Necredinta inconstienta este caracterizata de faptul ca motivele refuzului de a crede in Dumnezeu nu sunt constientizate. Omul nu intelege de ce i se impotriveste lui Dumnezeu, de ce ii este sila de temele religioase ori nu vrea sa vor*beasca despre ele, sa citeasca Biblia, sa mearga la biserica, sa se roage acasa. Uneori isi bate joc de lucrurile sfinte si le huleste, indreptatindu-se prin aceea ca „inca nu s-a copt pentru asta” si „nu este gata sa duca un mod duhovnicesc de viata”. In spatele acestor argumente tulburi se ascunde dependenta de draci, care il impiedica sa-si vada pacatele si sa se pocaiasca.

„Necredinta inconstienta” nu trebuie con*fundata, se intelege, cu ateismul constient si cu asa-numita necredinta „onesta”, „de buna calita*te”. Aceasta din urma a fost prezenta, de exem*plu, la Apostolul Toma: el voia in primul rand sa se convinga de corectitudinea credintei sale, si odata incredintat nu s-a mai indoit niciodata de ea (v. Ioan 20, 24-29).

Pacatosilor nepocaiti le este mult mai usor sa traiasca fara gandul la Dumnezeu si la rasplati*re. Sa ne amintim cuvintele lui Ivan Karamazov: „Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis”. Nu avem nici o raspundere morala fata de ni*meni. Libertatea deplina se justifica pe sine in*sasi! Omul se imbata cu propria autosuficienta si independenta.

Desi ma consider ateu, pot fi in principiu de acord cu aceasta afirmatie.

Totusi, chiar presupunand ca exista in teorie scopul de care vorbiti, ce motiv as avea sa accept varianta crestina de raspuns si nu pe cea musulmana, de exemplu? In lume exista in acest moment mii de religii si culte distincte, ce metoda obiectiva propuneti pentru a determina care varianta se apropie mai mult de adevar?

Rezultatele credinţei. Simplu.

Binele.
Omul are instinctului binelui - daca nu a fost atat de mult pervertit de pacat incat sa ramana la un nivel cvasi-simbolic.

Daca in om mai exista macar o urma din acel Bine, Jerfa lui Hristos nu poate sa nu ramana fara ecou in inima lui.
Un ecou care nu il poate starni nici o alta religie.

Mai departe, depinde de cum amplifica acest ecou sau..nu.

Este posibil ca abordarea ta sa fi fost gresita.

De ex. prea multa informatie - o face greu de procesat si chiar irita uneori.

Afirmatii perinente administrate in doze mici, care nu conduc imediat spre concluzii care sa-i scandalizeze ar fi fost poate o abordare mult mai eficienta prin prisma scopului final.

Exista riscul ca stiinta sa fie supusa de catre credinciosi aceluiasi abuz reclamat de credinciosi in dreptul ateilor, si poti sa faci asta chiar fara sa-ti dai seama.

Parerea mea Eugen este ca ai incalcat punctul 4.7...ai facut "propaganda religioasa".
Daca ei nu te vor..dragoste cu forta nu se poate.
Cand un om alege sa nu creada toate argumentele sustinute si de stiinta nu il vor face sa creada. Pentru ca ce doreste omul conteaza.
Ieri am vazut cum o fetita de 2 ani vroia sa urca pe un scaun unde era sora ei de 4 ani. Nu avea loc si ea pe scaun. Si desi am zis ca nu e posibil sa stea amandoua..nu stiu cum au incaput.
E adevarat ca il poate chema Dumnezeu pe omul care nu crede, acesta sa se schimbe, dar aceasta e altceva.
Pe forumul mentionat de tine oamenii nu cred in Dumnezeu si li se implineste dorinta, gasesc si argumente pentru necredinta lor...ce spui tu nu conteaza.
Mai bine iti ceri scuze pentru deranj/suparare si nu te mai contrazici in argumente cu cei ce nu vor sa priceapa. Daca credinciosi nu pot fi macar sa fie mai buni.

Daca gasesti la musulmani oameni care s-au apropiat mai mult de Dumnezeu decat la crestini..atunci sa fii musulman. Cum stii care oameni s-au apropiat mai mult de Dumnezeu?
Pai daca nu crezi in Sfinte Moaste nu ai cum sa verifici....trebuie sa crezi sa fie minuni.
Si minunile nu se descopera la oricine..ca nu se arunca margaritare la porci (scuza-mi expresia prea dura..nu e nimic personal).

Sper ca va dati seama ca tot ceea ce spuneti este foarte subiectiv.

Privite din exterior, din perspectiva unui necredincios sau necrestin, viata si sacrificiul lui Isus Cristos, chiar acceptand ca totul s-a intamplat conform povestirilor din biblie, nu reprezinta o dovada pentru problema de care discutam. Avem doar povestea vietii unui om in multe privinte exceptional, dar atat.
Asa cum dvs. imi vorbiti in termeni elogiosi despre Isus Cristos, un musulman va face acelasi lucru despre profetul Mahomed. Care este criteriul obiectiv prin care un om echidistant sa decida care din cei doi are dreptate?

Pe langa asta, a vorbi despre "bine" la modul general in care o faceti este de asemenea foarte subiectiv. In multe privinte, ceea ce este bine pentru dvs. nu este la fel de bine si pentru mine si invers. In diverse epoci si regiuni geografice conceptele de "bine" si "rau" au avut intelesuri radical diferite celor pe care le acceptam noi azi. Daca unele evenimente se intamplau diferit in istorie, noi azi am pune problema altfel, pentru ca am trai intr-un alt tip de societate.