Conform spuselor dvs. va situati in afara. Va doresc o scrasnire a dintilor placuta.

Mulți ne situăm în afară, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama. Important este să ne venim în fire, să ne întoarcem acasă, să regăsim acel înlăuntru și să rămânem în el. În alte cuvinte, asta este pocăința.

Va multumesc!

Ma scuzati, nu ma intereseaza religia! (Ca prost, marturisesc,
si ca groapa.)

Personal, nu gasesc intamplatoare aplecarea spre teme ale teologiei crestine pe care a aratat-o domnul Andrei Plesu in lucrari precum "Despre ingeri" si "Parabolele lui Iisus". Inclin sa cred ca este rodul unei "cautari" si al unei "regasiri". Literatul, omul de cultura, se regaseste in teologia crestina, nu doar in planul ideilor, ci si sub un aspect mai intim al vietii launtrice.

Nutucutu,

Ati spus un lucru foarte frumos. Ca trairea duhovniceasca nu produce doar emotii, ci si il face pe om sa vrea sa se schimbe in bine. Si ati facut o comparatie cu arta adevarata.
Absolut superb ce ati spus, din punctul meu de vedere.
Acum, ca sa revin la Plesu, am rasfoit cartea asta si pot spune ca exista in ea cateva pasaje cel putin dubioase din punctul meu de vedere. Domnul Plesu pare ca nu s-a putut dezbara nici pana astazi de experientele dumisale cu miscarea transcendentala din care a facut parte, astfel ca persista in continuare la dansul unele expresii clar panteiste.
De exemplu, undeva in carte, nu mai tin minte pagina exact, dar parca pe la 230 cu aproximatie, spune ca toate religiile marturisesc acelasi adevar, ca partea noastra cea mai profunda e de natura divina si se identifica cu atotcuprinzatorul sine divin si nu mai stiu ce.
Aceasta afirmatie a lui Plesu aduce mai mult a hinduism decat a crestinism.
Si mai exista si alte pasaje asemanatoare, cel putin dubioase, in carte.
Si ca sa revin la ce spunea doamna Nutucutu, nici eu nu il prea agreez pe domnul Plesu si nu ma dau in vant dupa ce scrie domnia sa.
Mi se pare ca parintele Staniloae nu a gresit cand a spus odata despre Liiceanu si Plesu ca sunt tare straini de credinta.
Acum incearca ei sa asorteze crestinismul cu un soi de ecumenism ciudat care include si religiile pagane orientale si alte "minunatii" ca sa iasa o salata sau mai bine zis o varza din care nimeni nu prea mai pricepe nimic.

Ca sa vezi!....
De unde rezulta ca ori am mancat caltabosi in post, atata vreme, de unul singur, facindu-ma piezis cu fanii domniei sale Plesu (om de cultura pe care dealtfel il admir fara retinere),
ori am mancat caltabosi cu cine nu credeam (dar asta ar insemna ca si Cuviosul e caltabosar cu mine, ceea ce nu prea cred, in ruptul capului)
ori, pur si simplu, un cuvios (parintele) dar si un terchea-berchea (precum sunt), au parte fiecare in felul sau de Mare Mila Domnului. (Asta da, cred!)

Oare nu iubeste Domnul si pe cei ca Parintele Staniloae si pe cei ca domnul Plesu si, oricat ar parea de neverosimil, chiar si pe cei ca mine?
Sigur ca da. Domnul ne iubeste pe toti!
(De-am starui si noi, macar o farimita, in a-L iubi pe El!...
Macar o scanteie, acolo, cat o lacrima mica ori un suspin re-innoit, pentru inceput...)

Asta n-o fi placa ecumenista?

Ba da. Numai ca pe placa ecumenista mai scrie ca si noi il iubim pe El... Zgarietura care face ca, din cand in cand, sa sara acul discului stricat...:)

Pai Dumnezeu percepe ecumenismul dupa cum voi il enuntati. Daca nu ma insel cred ca va si intreaba , mai tata cum fac aici, ca sa nu fie ecumenism?