Nici eu nu înțeleg tot, însă avem Cartea de căpătâi a fiecărui creștin ce ne poate lămuri în multe privințe.

Pe vremea aceea (pe vremea când trăia maica Domnului) Biserica Creștină nu ființa încă în catedrale, ci prin casele creștinilor cum citim în Noul Testament. 1 Cor.16,19; Col.4,15; Filimon 1,2.

Cât privește preoții, aceștia încă nu existau în creștinătate. Apostolii sub directa conducere a Duhului Sfânt, au organizat Biserica punând în comunitățile locale doar prezbiteri (numiți și "episcopi") și diaconi.

Nu putem da credit mai mare unei culegeri de povestiri religioase decât Sfintei Scripturi, iar Scriptura ne-o prezintă pe maica Domnului ca pe o femeie sfântă și umilă, nicidecum severă. Relatările inspirate din perioada de început a Bisericii (Evangheliile, Faptele Apostolilor, Epistolele și Apocalipsa) nu-i atribuie sf. Maria niciun rol [de conducere] în Biserică, mai mult decât atât: după înființarea și începerea activității Bisericii Creștine, nici măcar nu este pomenită decât de câteva ori și acolo doar în treacăt.

Osutafaraunu, spui ca citesti Biblia; atunci ai citit cu siguranta si Luca 1, 39-49. Ce se spune acolo printre altele? Iata iti spun eu:
Atunci a spus Maria:

"Mareste sufletul meu pe Domnul si se bucura duhul meu de Dumnezeu Mantuitorul meu, pentru ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Iata, de acum, ma vor ferici toate neamurile, pentru ca mi-a facut mie marire Cel puternic si sfant este numele Lui."

Sintagma vorbeste de la sine. Daca Dumnezeu i-a facut marire Fecioarei Maria, noi, oamenii de cate ori trebuie sa o vedem pomenita, ca sa ii aratam marirea ce i se cuvine si sa o fericim? Oare nu sunt suficiente aceste doua randuri? Cred ca sunt suficiente cu varf si indesat pentru cel, care crede ca Dumnezeu Fiul s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, asa cum marturisim in Crez.
Tu nu asa marturisesti in Crez, osutafaraunu?

Chiar ma intrebam ce o mai pazi Trice! :)) Observ insa ca a scris "maica Domnului". O fi de-al nostru oare? A propos, actiunea din pilda se petrece in secolul al VI-lea.

Sever a fost patriarh in secolul VI, in Antiohia, nu e vorba de primul secol. E descrisa o minune, o aparitie a Maicii Domnului, nu e din vremea cand traia Maica Domnului.
La inceput erau doar Sintii Apostoli, nu erau episcopi sau diaconi. Apoi, pentru ca nu puteau fi Apostolii peste tot, au ales prezbiteri si le-au dat harul sa faca ce faceau si ei. Diaconii au aparut dupa ce s-a marit comunitatea, ca sa faca si alte treburi.

Ai raspuns mai repede, am spus si eu acelasi lucru. :)

Exista doua masuri, cea interioara - a profunzimii gestului si cea exterioara care se masura in cifre - cate gesturi, ritualuri, timp, etc.
A doua categorie nu e o garantie pentru calitatea celei dintai.
In schimb prima, daca arata calitate, poate face multe din cele de a doua, inutile.

Dacă mărturisesc în Crez (că Dumnezeu Fiul S-a întrupat de la Duhul Sfânt prin fecioara Maria) același lucru și dacă de asemenea o numesc "fericită", nu schimbă cu nimic imaginea prezentată de Scriptură în dreptul sfintei Maria, imagine care mie nu-mi inspiră deloc severitate ori intoleranţă. Despre asta era vorba.

Dacă scriam "Maica Domnului", precis eram de-al vostru... :1:

Eu făceam referire la secolul în care [încă] trăia maica Domnului, secol în care nu existau preoţi [creştini], biserici-catedrale şi închinare adusă ei.

De acord, dar -încă o dată- eu mă refeream la primul secol, nu la apariții ori năzăriri din secolul VI.

Vorbind de aceeași perioadă (când trăia maica Domnului) a secolului I, existau atât prezbiteri (episcopi), cât și diaconi. Desigur, cinci secole mai târziu apăruseră între timp și preoții...

Ce amuzant.
Unul care se crede crestin dupa inchipuirile unor falsi profeti din sec. XIX face standardele in crestinism.

Iar crestinii aia "de la origini", chipurile cu mai mult scaun la cap, chiar il iau in serios si cred ca acelasi cap care l-a facut sa se ia dupa mincinosii sus amintiti, acum l-ar ajuta sa discearna ce e corect si ce nu.