Ai scris frumos si cam in spiritul meu.

Iarta-ma, daca te-am dezamagit. Ca intotdeauna, dealtfel. Noi doi ne cunoastem atat de bine!!! Mai mult decat crezi tu, Sophia!... Tocmai de aceea imi cer de doua ori iertare!...

Sophia nu te supara,dar incearca sa culegi idei si de la cei care"nu scriu in spiritul tau".
Cum spuneam la inceput,cel care initiaza topicul refuza de multe ori ideile altor useri,pe motivul ca nu sunt pe aceasi linie de afinitati.

Oare cautam raspunsuri sau fani?

:) Se pare ca toti suferim de aceasta dorinta .
Ideile trebuie ambalate in simtire . S-ar putea inventa un program de calculator,care prin combinatii, sa ne dea idei corecte despre un domeinu. Dar intotdeauna vom tanji si dupa intelegere,ca sa nu zic afectiune
Inca nu va este evident asta ,chiar plecand de la acest forum?
Intotdeauna postarile insotite de idei logice,in care sa poti simti opinia celuilalt,si care sunt insotite si de blandete,smerenie , nejudecare ,politete vor castiga aprobarea celor mai multi.
Iar ideile chiar valoroase sau corecte unele ,dar care sunt insotite de judecata,de contrazicere de dragu contrazicerii ,de respingere,de superioritate ,nu vor castiga inima celuilalalt/celorlalti
E perimisa contrazicerea ,dar trebuie facuta cu grija ,ca celalalt sa nu simta prin ea respingere
:) E o arta ,nu avem ce face,uneori ne iese,uneori nu.

Si e o alta ilustrare a faptului ca fara Dumnezeu,nici macar un singur cuvant nu putem scoate , ca sa fie bun. Orice cuvant care il scoatem are o importanta maxima ,si in el trebuie sa punem toata dragostea si talentul nostru,ajutati de har.
Asa este si cu duhovnicia. Orice fapta,oricat de mica o facem,in viata de zi cu zi , fara sa cerem ajutorul lui Dumnezeu ,va iesi ciuntita si strimba .
De aceea viata de zi cu zi nu se poate separa nicidecum de induhovicirea noastra

Cum poate cineva sa-si demonstreze curatenia incalcand-o?

Duhovnicul mi-a spus: poti face ce vrei, dar ziua de post nu are "pardon".

Este foarte simplu. Ceea ce intra pe gura nu este spurcat, insa mandria si tinerea de minte a raului sunt.

p.s. Nu mai stiu ce mare ecumenist a spus asta. Mi se pare ca era evreu; unul Iisus din Nazaret.

Iata ca omul a reusit sa demonstreze ca si ce intra si baga in gura este spurcat si mult mai mult de atat !
Te rog sa te gandesti la cate baga omul zilelor noastre in gura , caci mie personal imi este rusine sa dau in scris aici toate spurcaciunile care intra pe gura . . . !

Iata o solutie: sa te rogi mereu in sinea ta pt tine si pt ceilalti spunand "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi".

Este o nevointa, o lunga vreme necesita sa te silesti spre rugaciune, insa daca stai in mijlocul barfei si in loc sa pleci urechea la ce spun ceilalti, te rogi in sinea ta Doamne Iisuse miluieste-ne pe noi, ceilalti te vor percepe prezenta fizic intre ei si poate chiar atenta lor (in general cei ce barfesc sint atat de centrati pe ei insisi ca nici nu observa detalii legate de interlocutor), rugaciunea iti va aduce tie pace si bucurie si probabil dupa un timp vei zambi (iar americanii adora sa le zambesti), ba chiar zambetul tau va fi autentic, nu reflex, nici fortat, deci mai mult apreciat de cei din jur, in timp ce tu traiesti bucuria rugaciunii. In timp, ai sa vezi ce frumos ii vei privi pe ceilalti si cu cata dragoste, daca ii vei privi prin bucuria si binecuvantarea pe care ti-o aduce rugaciunea.
In felul acesta te feresti si de pacat (caci nu aduci in suflet murdaria barfei, nici nu pleci atentia la ea, ci spre rugaciune), si vei face un lucru bun si pentru tine si pt ceilalti - sa te rogi si pt tine si pt ceilalti (si in felul asta ii ajuti si pe ei, rugandu-te pt ei - sa fi convinsa ca daca ceri Lui Dumnezeu mila Lui si asupra lor, negresit Dumnezeu ii va milui si ii va ajuta si pe ei!), iar ceilalti nu te vor simti ca pe un strain (strain de ei, de subiectele lor), ci poate chiar vor considera tacerea ta senina, cu pace si bucurie, alaturi de ei, ca fiind un fel de prietenie / apropiere fata de ei (ceea ce pina la urma si este - caci daca te rogi si pt ei, este o reala apropiere, dar cea mai frumoasa apropiere - anume cea in rugaciune).
In felul acesta nici nu trebuie sa iti mai aduci aminte sa nu mai barfesti, etc, pt ca oricum nu o vei mai face (si nici macar nu iti vei da seama ce frumos si fara efort te va ajuta Dumnezeu sa te lasi de pacate in urma rugaciunii tale), vei tine mintea spre Dumnezeu mereu si in loc sa iti amintesti de pacate, iti amintesti in permanenta de Dumnezeu, iar toate zilele petrecute printre colegi in rugaciune in sinea ta chiar vor fi ca cele in care ai stat izolata (izolata de pacat in masura in care te silesti sa te rogi), dar in acelasi timp in mijlocul lor ducand o viata normala si frumoasa.

Iata un dar care merita sa ti-l faci de Craciun - comanda si citeste cartea aceasta (este o carte care mie mi-a placut foarte mult si consider ca merita sa o citeasca orice crestin) -

http://www.librarie.net/carti/102114...if-Vatopedinul

in aceasta carte, la sfarsit sint publicate niste scrisori ale monahului atonit Gheron Iosif Isihastul, printre care si niste scrisori catre niste monahii (calugarite - femei) in care le indemna sa se roage rugaciunea inimii si descrie (intr-o maniera cum eu nu as fi in stare sa iti explic) "de ce" / "ce" si "cum" sa se roage.

Craciun fericit! Iar in anul ce vine si in toti anii vietii tale iti doresc sa te ajute Dumnezeu in tot ce iti este de folos!

"De voim in rai sa fim,
Pe Domnul sa-L preaslavim,
Porunca sa I-o pazim
Pe aproapele sa-l iubim.

Biserica s-o cercetam,
Pe preoti sa-i ascultam,
In Scripturi noi sa citim,
De eretici sa fugim.

De rau noi sa ne ferim,
Fapta buna s-o cinstim,
Curat sa ne pocaim
Si sa ne marturisim.

Pe-nsetati sa-i adapam,
Pe bolnavi sa ii cautam,
Pe inchisi sa-i cercetam,
Pe cei goi sa-i imbracam,

Fecioria s-o pazim,
Curatia s-o cinstim,
Limba sa ne-o stapanim,
De rele sa nu vorbim.

Mintea noastra s-o pazim,
La rele sa nu gandim,
De pacat sa ne ferim,
Pe Dumnezeu sa-L iubim.

Iar cine are copilasi,
Frumosi ca niste ingerasi,
De ei foarte sa grijeasca,
In credinta sa ii creasca.

Dac-asa vom vietui,
Noi raiul vom mosteni,
In veci ne vom veseli,
Pe Domnul vom proslavi.".......versuri ale Parintelui Cleopa,in cartea intitulata "Cum putem intra in rai".......Doamne Ajuta!!!!

Multumesc foarte frumos pentru urari si pentru sfaturile alese.
Am sa caut bucuroasa si cartea.
Va doresc la randul meu multa pace si bucurii duhovnicesti pentru noul an.
Numai bine!