22. Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
23. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

Nu stiu cum talcuiesc Sf. Parinti, vezi materialul postat de N. Priceputul.
Dar studiind si al doilea verset cred ca putem vedea ca ochiul, ca organ care primeste lumina (fizica) este asociat unei ferestre, o fereastra a sufletului.

Daca fereastra e murdara, va intra foarte putina sau deloc lumina, sufletul va fi putin sau deloc luminat.

Ochiul in acest caz este filtrul, prin ceea ce alegem sa vedem si ce alegem sa ignoram, putem lasa sa treaca o lumina curata sau mai putin sau deloc lumina.

Ex. cei care vad raul/rautatile aproapelui/preotului dar faptele bune nu, traiesc in intuneric si isi otravesc sufletul si mintea cu raul, cei care cauta binele in tot ceea ce fac si incearca sa-l vada si in ceilalti vor avea sufletul usor si luminos (a nu se confunda cu credulitatea).

Exemplul e Lucifer.. e o Lumina Intunecata...
Sau Illuminati..

"Dar Mântuitorul aici ochiul însuşi îl numeşte lumină, înţelegând prin ochi şi ochiul firesc (trupesc), şi ochiul minţii (cu care vedem rosturile lucrurilor), şi ochiul din adânc al credinţei, cu care contemplăm lumina dumnezeiască."

Da, tîlcuirea acestui text poate fi mult mai profundă decît pare la prima vedere. Espe posibil, aşa cred, că versetele acestea au mai multe sensuri paralele. Poate fi vorba şi de ochii cu care noi privim, şi de ochiul minţii ascuns în mijlocul creierului (în dreptul mijlocului frunţii) care în chip natural este construit ca organ de comunicare cu lumile supranaturale ce ne înconjoară şi cu Dumnezeu Însuşi, şi metaforic de ochiul prin care lumina credinţei ne serveşte în lumea aceasta pentru a ne apropia de Dumnezeu.

Am întîlnit în Filocalie de mai multe ori, o dată la Sfîntul Maxim Mărturisitorul, că unele pasaje biblice au mai multe înţelesuri simultane şi diferite. Aşa poate fi şi aici, doar că nouă ne scapă înţelesurile subtile, adînci, gîndindu-ne numai la ochii ce văd culorile lumii acesteia.

Să nu uităm că după Parusie vom primi acelaşi trup de acum, care, deşi pnevmatizat, va avea designul celui de acum. Probabil că avem încă din lumea aceasta organe de comunicare cu lumile spirituale, doar că sînt inactive pentru majoritatea dintre noi, fiind folosite în mare măsură de Drepţii şi de Sfinţii Lui Dumnezeu. Altfel, să-mi explice cineva ce semnifică aceste statuete-simbol prezente atît în Biserica Ortodoxă, cît şi în cea Catolică. Pînă acum nu am găsit nici un preot care să ştie de ce sînt plantate în acele locuri.

Nu exista nici evidente stiintifice in acest sens si nici vreo revelatie crestina.
Toate ideile de acest gen au ca sursa miscarile "new age".

ce-ţi mai place să strici jucăriile copiilor :)

Ochiul minții în sensul în care vorbește părintele Galeriu nu este localizat fizic undeva. Este vorba de lumina rațiunii, de gândire.
Iar ochiul duhovnicesc cred că putem spune că este credința.

imi explica si mie cineva cum iti calatoresc bucati din creier prin univers?
si de ce pineala?

The pineal gland (also called the pineal body, epiphysis cerebri, epiphysis, conarium or the "third eye") is a small endocrine gland in the vertebrate brain. It produces the serotonin derivative melatonin, a hormone that affects the modulation of wake/sleep patterns and seasonal functions.

dar se pare ca:
The secretory activity of the pineal gland is only partially understood. Historically, its location deep in the brain suggested to philosophers that it possessed particular importance. This combination led to its being regarded as a "mystery" gland with mystical, metaphysical and occult theories surrounding its perceived functions.
René Descartes, dedicating much time to the study of the pineal (Pine-cone shaped) gland, has called it the "principal seat of the soul."[33] He believed that it was the point of connection between the intellect and the body.[34] Descartes attached significance to the gland because he believed it to be the only section of the brain which existed as a single part, rather than one half of a pair. He argued that because a person can never have "more than one thought at a time," external stimuli must be united within the brain before being considered by the soul, and he considered the pineal gland to be situated in "the most suitable possible place for this purpose," located centrally in the brain and surrounded by branches of the carotid arteries.[33]
Baruch de Spinoza criticized Descartes' viewpoint for neither following from self-evident premises nor being "clearly and distinctly perceived" (Descartes having previously asserted that he could not draw conclusions of this sort), and questioned what Descartes meant by talking of "the union of the mind and the body."[35]
The notion of a "pineal-eye" is central to the philosophy of the French writer Georges Bataille, which is analyzed at length by literary scholar Denis Hollier in his study Against Architecture. In this work Hollier discusses how Bataille uses the concept of a "pineal-eye" as a reference to a blind-spot in Western rationality, and an organ of excess and delirium.[36] This conceptual device is explicit in his surrealist texts, The Jesuve and The Pineal Eye.[37]
Numerous spiritual philosophies contain the notion of an inner Third Eye that is related to the ajna chakra and also the pineal gland, and to which is attributed significance in mystical awakening or enlightenment, clairvoyant perception and higher states of consciousness. This idea occurs historically in ancient, central and east Asia; and also in contemporary metaphysical theories relating to yoga, Theosophy, Pagan religions, and New Age spiritual philosophies.


va rog, eu prefer ca miezul creierului meu doar sa ma ajute sa dorm.

mescalina e mai buna pt acest scop.

Subiectul rămîne deschis oricum. Cel puţin pentru mine...

Dacă nu descopeream statuetele la ortodocşi şi la catolici, nu m-ar fi preocupat lotusul cu o mie de petale al hinduşilor.

Mesaj editat.................