În prealabil postat de Sylvester (Post 527350)

Nu sunt din nici o sectă, sunt creștin-ortodox și am absolvit și seminarul teologic din București acum nu mulți ani. Consider însă că religia creștină a luat-o la vale din vremea când „a ieșit la suprafață” și s-a oficializat în Imperiul Roman. Degeaba Constantin cel Mare a fost preaslăvit de către patriarhul de la Constantinopol și de către toți creștinii după aceea, însă el s-a creștinat abia pe patul de moarte (cel mai probabil după ideologia lui Arie), iar decizia de a oficializa religia creștină a fost una pur politică. Iar ceea ce a urmat după aceea nu a fost chiar în spiritul învățăturii Domnului nostru Iisus Christos, deoarece Mântuitorul nu a spus niciodată că este bine ca împăratul să fie divinizat și asemănat lui Dumnezeu. Religia creștină, conform învățăturii Domnului Iisus Christos, trebuia să vină cu o nouă mentalitate, să schimbe lumea, însă, prin oficializarea din 313, s-a apropiat foarte mult de păgânism (contra căruia trebuia să lupte) și a acceptat Statul păgân condus de împăratul de la Roma. Din punctul meu de vedere, religia creștină nu trebuia niciodată să accepte Statul păgân, să continue la suprafață ceea ce făcuse până atunci în catacombe și să nu transforme vechile temple în biserici și, poate așa, erau șanse mai mari ca astăzi să mai trăim încă într-o societate creștină...

În prealabil postat de Sylvester (Post 527146)

Întrebarea adresată de Mihai pe acest forum este una extrem de pertinentă și de actuală și este aceeași pe care mi-o adresez și eu de ceva vreme, mai ales în condițiile actualei societăți în care trăim cu toții. Desigur, putem să recunoaștem liniștiți și fără să ne întrebăm dacă greșim faptul că actuala societate nu mai este o societate creștină. Și nici nu știu dacă a fost vreodată creștină... adevăratul creștinism a fost cel din catacombele primelor trei secole, acolo unde se păstrau cu sfințenie învățăturile Domnului nostru Iisus Christos și unde, în ciuda martirajelor și a batjocurii la care era supusă, familia creștină era mai unită ca niciodată. Odată cu oficializarea cultului creștin din timpul împăratului Constantin cel Mare, creștinismul nu a ieșit victorios, ci, din contră, păgânismul. Creștinii au uitat, încetul cu încetul, credința adevărată, religia creștină s-a politizat la maximum, tradițiile și obiceiurile păgâne au fost preluate de către Biserica Creștină, împăratul a fost divinizat etc. Cu toate acestea, cel puțin în mediul rural, frica de Dumnezeu i-a îndemnat pe oameni să trăiască o viață curată sub îndrumarea slujitorilor Bisericii.
Însă astăzi, societatea este cu adevărat cu „susu-n jos”... Toate valorile s-au răsturnat, tehnologia a înlocuit valorile umane, socializarea on-line a înlocuit socializarea reală, creând noi generații de alienați, totul se poate vinde și cumpăra, iar tot ceea ce ieri era considerat scârbos și anormal, astăzi este la loc de cinste (pornografia, homosexualitatea etc.). Într-o asemenea lume artificial creată în care trăim, ajungem să ne punem întrebarea, ca și Mihai, dacă mai există persoane (fete/băieți) care mai cred în valorile familiale autentice, care mai au frica de Dumnezeu și grija pentru propria lor curățenie trupească și spirituală și cu care să întemeiezi o familie după voia lui Dumnezeu.
Din punctul meu de vedere, consider că asemenea persoane încă mai există, dar nu sunt promovate cum sunt acele modele comportamentale promovate de către mass-media actuală și trăiesc într-o oarecare obscuritate. Însă, după cum bine știm, Dumnezeu le vede pe toate, iar lumina nu poate fi pusă sub obroc. De aceea, acești oameni se găsesc la un moment dat, conform proniei divine, și întemeiază familii creștine autentice, trăind după voia lui Dumnezeu în iubire adevărată și în fidelitate unul față de celălalt. Dar toate se întâmplă la timpul lor, căci pentru fiecare lucru este un timp și o vreme. De aceea nu trebuie să deznădăjduim, căci Dumnezeu știe de ceea ce avem noi nevoie și ni-l va da la vremea potrivită, fără să cerem noi prea mult. Desigur, dacă ne concentrăm mental foarte puternic, vom atrage îndeplinirea dorințelor noastre mai repede și de multe ori constatăm, după ce obținem ceea ce ne-am dorit, că nu era ceea ce voiam sau nu ne-a fost de folos. Căci, după cum ne spune și Sfântul Apostol Pavel, toate ne sunt cu putință, dar nu toate de folos.
Eu cred cu tărie faptul că Dumnezeu ne va scoate în cale, la vremea potrivită, perechea potrivită (sufletul-pereche cum îmi place să o numesc), care ne va aduce în suflet adevărata fericire și dragoste și cu care vom întemeia o familie bine-plăcută Lui. Însă, desigur, trebuie să trecem mai întâi prin episoade mai puțin plăcute, prin dezamăgiri, pentru a învăța să o apreciem pe respectiva persoană la adevărata ei valoare. De aceea, consider că este bine să ne căutăm mereu perechea și să nu pierdem speranța că o vom găsi, chiar în această societate nebună și care L-a abandonat pe Dumnezeu în care trăim astăzi.
Și eu, ca și mulți băieți de vârsta mea înscriși pe acest forum, sunt un băiat cuminte, serios, credincios, în căutarea unei fete cuminți, credincioase, cu frică de Dumnezeu, educată în spiritul unei familii evlavioase și smerite. Și trebuie să recunosc faptul că răspunsul d-nului Mihnea îmi este de mare folos și voi încerca să aplic această strategie, dacă o pot numi așa, deoarece am trecut și eu prin multe dezamăgiri în încercarea de a găsi o asemenea fată pe internet și mă gândesc că poate nu am căutat acolo unde trebuia... Desigur, nu vreau să fiu lingușitor, dar știu că Dumnezeu lucrează prin oameni și, deci, răspunsul d-nului Mihnea poate avea o sursă divină, căci Dumnezeu ne vede străduința, știe ceea ce căutăm și cu siguranță ne ajută să ne găsim calea spre sufletul-pereche. De aceea, felicitări pentru răspunsul Dvs., domnule Mihnea, și cu această ocazie vreau să menționez faptul că acest răspuns m-a determinat să mă înscriu pe forum pe care îl apreciez ca fiind foarte folositor! Voi încerca să postez și eu cât de des voi putea în acest forum, deoarece această inițiativă de a crea o comunitate on-line a celor pasionați de subiecte teologice și care-L caută pe Dumnezeu este mai mult decât lăudabilă! Doamne-ajută!

În prealabil postat de adelina02 (Post 531115)

In aproape acceasi situatie sunt si eu.Eu sunt constienta ca nu ma voi casatori,asa ca am renuntat la idee si dupa terminarea studiilor vreau sa infiez un copil si sa ma dedic vietii profesionale.

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia (Post 531123)

Se pare ca gindim la fel. cu o deosebire importanta: eu am renuntat la orice religie compilata de diverse "autoritati", inclusiv pentru motive din genul celor expuse de dvs. mai sus.

În prealabil postat de ffflorina (Post 531167)

Nici o sansa,daca nu vorbesti cu duhovnicul sa-ti propuna pe cineva,sa mergi in pelerinaje,in tabere,la manastiri,sunt atatea posibilitati pentru un tanar,mai rau e pt cei trecuti de o varsta unde orice propunere pare ridicola....

În prealabil postat de Florinvs (Post 531266)

Da- multumesc de sfat, insa din pacate nu am un duhovnic! Stiu ca nu e bine- dar nu prea as vrea sa discut sau sa spun chestiuni personale cuiva (chiar daca stiu ca e bine intentionat) pe care abia l-am cunoscut!

Iar de plecat in tabere sau pelerinaje asa de unul singur parca nu prea merge!