Aveti dreptate, este o ispita.
Omenirea a progresat in 2000 ani si asta si cu voia lui Dumnezeu.

un prieten de-al meu, preot, îmi spunea că el foloseşte doar vin de ţară din sursă sigură, pentru că este curat.
dar marea majoritate folosesc vin din comerţ, plin cu sulfiti.

Printr-un Responsum la o intrebare a unui episcop, Sfantul Oficiu al Inchizitiei a statuat in mai 1901 ca adaugarea de sulfiti mentine atat caracterul valid, cat si caracterul licit al consacrarii.

De asemenea, in anul 1922 arhiepiscopul de Tarracona adreseaza o intrebare formala Sfantului Oficiu: "In cadrul Jertfei Liturgice, poate fi folosit un vin care provine din must de struguri, daca a fost tratat cu anhidrida sulfuroasa sau cu bisulfit de potasiu ?" Raspunsul, publicat in Il Monitore din Octombrie 1923: "Raspuns afirmativ".



Chiar si cand vinul da semne evidente ca fermenteaza (=se oteteste), vorbim de o materie valida, desi de asta data ilicita pentru consacrare.
Deci, preotul care observa ca vinul este otetit, il va arunca. Dar, daca a fost deja folosit pentru consacrare, va fi tratat ca specie real consacrata.

Mai multe detalii aici: http://wdtprs.com/blog/2011/03/quaer...alid-for-mass/

Si explicatii mai tehnice aici: http://validaltarwine.com/wp-content...iew_merged.pdf

Consider ca Sfanta Biserica s-a pronuntat suficient de clar intr-o materie in care are competenta: aceea a materialelor potrivite pentru Euharistie, iar a considera ca procedeaza gresit imi pare un lucru care nu vine de la Dumnezeu.

era un exemplu pentru cei ce au îndoieli in ce priveşte folosirea găinii albe la împărtăşanie.

Desigur, învățătură catolică.

să mor de ras când am văzut ce am scris :)))
cred că vă-ţi dat seama ca mă refeream la painea alba.
off tastatura asta de pe telefon ....

Aha, acuma m-am lamurit, ca intrasem la idei, spunandu-mi ca a innebunit Dumitru. Pe de alta parte, mai gresim o litera, de exemplu scriind "caine" in loc de "paine". Dar, trei litere in acelasi cuvant ? Domnule, dv postiti si numai la gaini va e gandul. Stiti ca Freud are o carticica despre "acte ratate", sustinand ca nu sunt de loc intamplatoare lucrurile astea.

nu trei, ci una: f.

scriu de pe telefon, iar acesta are un mod de corectură prin care propune un cuvat dacă ai greşit.
iar dacă ai greşit la începutul cuvantului, poate propune alt cuvânt. şi dacă nu eşti atent, aşa rămâne.
probabil ai observat că multe din cuvintele mele se termina cu "ă" în loc de "a", aşa cum ar fi normal uneori. tot de la acest program se trage.

Ieri am cumpărat 25 de kg de făină direct de la un producător local. Spelta, ecologică, integrală cu 4,9 lei kg în loc de 7,8 lei cît costă la magazinele ce preiau marfa din acelaşi loc.

Şi i-am întrebat pe cei de la birou dacă ştiu cum se obţine făina albă. Mi-a răspuns un italian în româneşte (adică italienii pot să facă agricultură de calitate în judeţul Timiş) şi mi-a explicat că boabele se macină, se cern separîndu-se tărîţele, apoi granulele mai fine iar se macină şi se cern, iar abia după al treilea proces de măcinare şi cernere rezultă făina albă.

Nu exista aşa un procedeu şi nici nu era posibil tehnologic pe vremea Apostolilor şi nici mult după aceea. Pariez că abia în ultimul secol omul de rînd, respectiv preotul la modul general, a avut acces la făina albă pentru consum sau pentru a face prescuri.