Deși eram pe punctul de a mă exprima ca Yasmina, acum îți dau dreptate și ție. Iată cum: E adevărat că, dacă ai dobândit o patimă, nu scapi brusc de ea, ci ai nevoie uneori de tratament îndelungat. Ce se taie brusc, însă, este păcatul, adică nu stai niciodată de vorbă cu ispititorul. Iar cel care nu l-a făcut încă, îl poate recunoaște în toată urâțenia lui și-l respinge fără drept de apel. Dacă te apuci să interpretezi ceea ce nu e de interpretat (cum ar fi crima), aluneci, încet, încet, nuanțezi și vei spune „nu e dracul așa de negru”. Și îi deschizi ușa.
Bine face cine îl respinge categoric.

Mai nou trasformăm creştinismul în teatru ieftin. Da, ştiu, e mai uşor să ne plângem de alţii, decât să ne plângem păcatele şi neputinţele noastre proprii.

Sophia, nu ştiu de ce am impresia că dacă "Laurele", Yasmina, Paraschiva şi toţi userii/useriţele ţi-ar cere iertare, tot ai avea nemulţumiri şi frustrări, nemulţumiri pe care ar trebui să le cauţi la tine şi nu la alţii.

Nici nu am cerut sa-mi ceara cineva iertare. Eu am intins mana sa ne impacam.
Asa este crestine din cate stiu Atat. Sau gresesc. Si asa am simtit sa fac. Si vad ca se fac atatea discutii cum ca nu e bine. Dumnezeu sa mai inteleaga lumea, ca eu una n-o inteleg.

Frustrari si nemultumiri are fiecare in viata lui. Cine zice ca nu, ala nu este sincer, ca sa ma exprim mai elegant. Si ele mai rabufnesc si unde nu trebuie...
Pe ale mele le stiu. Poate chiar prea mult...

Si chiar crezi tu ca numai noi insine suntem vinovati si restul lumii nu? Eu as spune ca toti avem vina, si in toate.

Dar si eu resping anumite "rauri" categoric.
In ultima vreme foarte multa lumea m-a invatat sa nu vad totul numai in alb si negru, pentru ca de fapt toate sunt in cenusiu.
Aveam multe probleme in acest sens, pentru ca si eu ca si voi acum le vedeam numai in alb sau negru. Pe unele inca le mai vad asa.

Si cand am invatat ei eu si am zis "gata, nu mai am probleme cu ceilalti, am invatat lectia", ma pomenesc ca nu e bine nici asa.

Sunt situatii de cenusiu, situatii care trebuie luat individual, la persoana. Asa fac si duhovnicii cauta solutii pentru tine personal.
Eu de ex. nu spuneam ca avortul nu este crima, ci militez sa fie luate cazurile individual si sa se gaseasca solutii acolo unde se poate evita.
La fel si cu extrema cealalta - infertilitatea si tratamentul ei medical. Si aici este o problema individuala si ce se potriveste unuia, nu merge la altul.

Dar se pare ca se doreste sa omoram omul si nu problema...

Daca mai traia parintele Galeriu...

Ciudat mod de a întinde mâna. Să-mi fie cu iertare, dar mai mult ai lovit decât ai întins mâna, răscolind subiecte discutate cu o jumătate de an în urmă. Dacă ai fi vrut pace, ai fi trimis un mesaj privat userilor în cauză şi nu ai mai fi deschis un topic dedicat special nemulţumirilor tale.

Eu cred că e invers, pe Dumnezeu nu prea Îl înţelegi tu şi astfel ai fi înţeles şi lumea. Aspre vorbe...Un sfânt ne sfătuieşte: Împacă-te cu Dumnezeu şi mulţi vor veni să se împace cu tine. Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui..

Nu lumea e de vină, ci cel care nu o înţelege. Fiecare avem libertatea de a alege, libertate pe care am primit-o de la Dumnezeu, semn al iubirii nemărginite. Hai să fim noi primii care ne schimbăm şi atunci se va schimba lumea. Toţi avem vină, dar vina cea mai mare o port eu că nu fac mai mult, eu sunt cel dintâi păcătos, nu tinerii sau tinerele care sunt rodul nostru, oglinda noastră.

Eu n-am avut impresia asta. Nu s-au făcut remarci personale, s-a vorbit despre păcate, nu despre păcătoși. Și e foarte bine că cei tineri sunt preocupați să distingă, să înțeleagă ce este păcatul și cum să se ferească de el. Radicalismul le este caracteristic, și poate fi o virtute sau un defect, după cum este folosit (împotriva păcatului, respectiv a păcătosului).

Cei care s-au exprimat clar cu privire la avort sau la fertilizarea in vitro au arătat clar ce anume se întâmplă în cazurile respective. S-a pus problema din punctul de vedere al victimelor acțiunilor noastre, iar din moment ce există victime este evident că acțiunile au fost greșite, adică rele, adică păcătoase. Dacă îmi dau seama că și eu am făcut ceva care a făcut rău cuiva (unui prunc sau făt în cazul ăsta), trebuie să mă conștientizez, să accept, să mă pocăiesc, nu să consider, afectat, că sunt rănit de cel care mă conștientizează.

Spunem uneori că adevărul este dureros și vrem să nu-l auzim, că ne rănește. Însă este rană binefăcătoare, de bisturiu care scoate tumoarea din sufletul nostru; este nevoie să-l recunoaștem și să acceptăm tratamentul, care implică pocăința.

Uite cum doi oameni care l-au cunoscut pe pr. Galeriu au concepţii total diferite despre avort...adică primul spune că ori e albă, ori e neagră, pe când al doilea spune că e cenuşiu. Iată cum primul nu vede răutatea la cei care încearcă să spună adevărul, pe când celălalt vede numai răutate.

Ori nu ai citit, ori nu ai inteles mesajele mele.
Nu am scris privat pentru ca:

1. Una din persoane a plecat de pe forum si nu am cum sa-i scriu privat
Am tot amanat ba incercand sa las sa treaca de la sine, ba ca a fost postul si etc.

2. Nu este vorba numai de discutia aceea in speta, ci de modul de comunicare intre generatii in general.


Nu este adevarat, nu vede nimeni numai rautatea. Si nici N.Priceputu n-a spus ca numai neagra sau numai alba. In principiu spunem amandoi si altii ca noi ca este rau avortul. Nimeni nu-l doreste.

Cred ca tu inca n-ai inteles ca eu lupt pentru copii. Ca eu sunt aia care mi-am dorit copii si nu avort.

Problema este ca intre timp, de-a lungul vietii am observat si invatat si greutatile si necazurile altora si ca avortul asta n-a fost inventat asa intamplator.
Si deci ca trebuie sa ajutam oamenii ca sa nu ajunga la avort. Si asta nu cu filme horror si bata, ci exact cu ceea ce au nevoie. Nu mai deschid acest subiect.

Si nu este adevarat - nu am deschis acest fir din cauza de nemultumiri, ci dimpotriva ca sa pot sa gasesc o cale sa inteleg pe cei tineri si sa nu ne mai suparam unii pe altii. Se pare ca voi transformati totul aici in negativ, lovitura si nemultumiri.

Dar de fapt tu de ce ai venit sa scrii pe acest fir? Tanar nu esti, batran nu esti (cred, nu stiu sigur)...poate ca ai copii si ne spui cum faci tu cu ei?

Of Doamne, ne lipseste la multi parintele Galeriu. Si cum le rezolva El pe toate fara radicalism si cu vorba buna si fapta chiar!

Am citit nu cred că are sens să dau copy/paste mesajelor tale.

Puteai să-i scrii Yasminei. De ce nu ai făcut-o?

Ai tot amânat şi peste 5 luni te-ai trezit că ai şi tu nişte nemulţumiri. :32:

Modul de comunicare nu ţine de diferenţa de vârstă dintre generaţii, ci de trăirea generaţiilor cu şi prin Hristos. Că unii mai în vârstă nu vor să accepte sfaturile bune de la cei mai tineri, e problema lor şi nu a tinerilor.

Uite ce spui tu, citez: "Nici nu m-am asteptat ca la acest fir sa mi se raspunda cu atatea rautati."

Tu spui, citez: "Cu avortul este foarte delicat. O fi crima, dar nu asta este problema ci solutiile. Nu dam cu toporul in oameni intr-o problema atat de delicata si personala."
N. Priceputu are cu totul o altă părere, citez: "Eu n-am avut impresia asta. Cei care s-au exprimat clar cu privire la avort sau la fertilizarea in vitro au arătat clar ce anume se întâmplă în cazurile respective. S-a pus problema din punctul de vedere al victimelor acțiunilor noastre, iar din moment ce există victime este evident că acțiunile au fost greșite, adică rele, adică păcătoase."

Lupţi pentru copii când găseşti scuză avortului?

Invenţie lumească, nimic mai mult.

De acord cu tine, nimeni nu a folosit bâta, însă unii când aud adevărul se simt loviţi cu bâta.

Dar îl pomeneşti mereu.

Ţi s-a spus foarte clar că respectul se câştigă nu se cere. Iar cu cine nu te poţi înţelege, evită-l. E atât de simplu. De ce uneori ne complicăm inutil viaţa?

Sau poate invers, tu eşti cea nemulţumită. Citez ceea ce spui tu: "Nici nu m-am asteptat ca la acest fir sa mi se raspunda cu atatea rautati." Deci cine e cel nemulţumit?

De ce trebuie să fiu tânăr sau bătrân, căsători şi cu copii ca să pot da un sfat? De unde regula că numai cel bătrân poate da un sfat? De unde regula că numai cel căsătorit şi cu copii poate da un sfat? Sunt mulţi căsătoriţi şi cu copii care nu se informează, dar acceptă un sfat util indiferent din ce categorie de vârstă face parte cel care dă sfatul.