Mulţumesc frumos, când o să-mi repar computerul (nu mai am sonor, nu ştiu de ce, am şters câte ceva şi cred că am afectat partea audio) îl voi viziona. Mulţumesc, Mirela!

Schisma tot schismă rămâne din orice parte ai privi-o.
E foarte trist că s-au exacerbat în asemenea măsură aspirațiile politice și personale ale potentaților vremii (nn. capii bisericești).
Și tot trist este că și creștinii de rând, în vremea de azi, își aruncă cu mai mult sau mai puțină ușurința invective partizane, și uită să întoarcă obrazul, acela al virtuții supreme care se trâmbițează inclusiv pe acest forum dar se pune atât de puțin în practică : smerenia. Și asta cică pentru a-și apăra credința ! Are ea oare nevoie de asemenea apărători? Întrebare retorică, evident.

Când privești din partea corecta, a Adevărului, vezi ca papistasii sunt in Schisma si in erezie fata de Biserica.
Ceea ce vad papistasii eretici si schismatici e irelevant pentru ca si așa e o minciuna de la cel rău.
N-ai sa vezi in veci smerenie la papistas. Dacă ar avea o cat de mica doza de smerenie ar veni înapoi în Biserica.

Iar noi, cu ereticii nu trebuie sa fim smeriti ci aspri si fermi, poate, poate se vor trezi si vor părăsi minciuna in care au fost prinși pentru a face voia lui satan

Daca ne uitam in josul paginii la surse vedem ca e Enciclopedia catolica, cea britanica si alte surse din vest.
Nu a fost politica. Oricum, sa nu uitam ca nu privim istoria doar din perspectiva lumeasca. Totul se intampla cu ingaduinta lui Dumnezeu. Cei din apus s-au rupt pentru ca adoptasera erezii si din mandrie nu au putut sa revina la adevar.
Istoria pe care o stiu eu este urmatoarea. In 1014 primul papa de origine germana (franco-germana) spune Crezul cu erezia care exista de mult timp la franci. Rasaritenii rup imediat legatura cu Roma si il sterg pe papa din diptice. De fapt atunci se produce Schisma. La 1054 a fost doar o incercare de impacare, la intitativa imparatului bizantin, care dorea ajutor in lupta contra musulmanilor. Papa trimite o legatie, condusa de un franc, bineinteles aparator al Filioque. Patriarhul ii primeste si chiar incep discutii despre Filioque, primatul papal si altele. Dar legatii voiau ca ortodocsii (ca ei aveau dreapta credinta) sa accepte neconditionat Filioque si primatul papal, in virtutea primatului papal, ce spune papa e adevarat si nu se discuta. Patriarhul nu i-a respins categoric, ci a spus ca va convoca un Sinod ca sa discute aceste lucruri. Adica la fel cum se facuse intotodeauna in Biserica, prin Sinod, nu primat.
Humbert s-a suparat ca patriarhul nu vrea sa accepte automat si a depus anatema. Asta e de fapt istoria, binainteles ca catolicii au schimbat si istoria, odata cu dogmele.

Dar nefiind semnată de un Papă, care mai era valabilitatea ei? Legatii papali nu aveau mandat pentru asa ceva.
Papa Leon al IX-lea murise în aprilie 1054, iar anatema a fost depusă în luna iulie a aceluiasi an.

În fine, anatemele au fost ridicate in sec. XX, dar scindarea Bisericii a rămas.
Si între timp am găsit și varianta ortodoxă a istoriei..

Anumite anateme au fost ridicate. În nici un caz nu toate.

Cine stie să spună ce anateme au fost ridicate, si care au fost lăsate!?

De fapt, putin importa in cazul unei schisme. O anatema, ca masura medicinala, are sens numai cand bolnavul (aflat in stadiu avansat al bolii lui, de vreme ce o anatema e necesara) crede. Mai exact, el crede in faptul ca cel care pronunta anatema face obiectul mandatului lasat de Cristos privind legarea si dezlegarea.

De exemplu, faptul ca eu as putea fi anatemizat de mai marele Tibetului ma lasa rece. Imprejurarea ca acela a ridicat sau a mentinut vreo anatema asupra mea nu are, pentru mine, nici cea mai mica importanta. Dimpotriva, daca episcopul meu, a carui autoritate o recunosc, pronunta o anatema asupra mea, as privi lucrul acesta cu cea mai mare seriozitate si, cu mult cutremur, as cerceta unde am gresit.

In concluzie, ridicarea anatemelor ar face sens ca masura ulterioara reversiei schismei. Daca e act prealabil, nu e decat o masura diplomatica: persoanele anatemizate nu sunt frecventabile, pe cata vreme cu cei a caror anatema a fost ridicata te poti aseza la masa. La o masa a discutiilor, nu la o masa pe care e asezat Sfantul Potir.

De fapt, putin importa in cazul unei schisme. O anatema, ca masura medicinala, are sens numai cand bolnavul (aflat in stadiu avansat al bolii lui, de vreme ce o anatema e necesara) crede. Mai exact, el crede in faptul ca cel care pronunta anatema face obiectul mandatului lasat de Cristos privind legarea si dezlegarea.

De exemplu, faptul ca eu as putea fi anatemizat de mai marele Tibetului ma lasa rece. Imprejurarea ca acela a ridicat sau a mentinut vreo anatema asupra mea nu are, pentru mine, nici cea mai mica importanta. Dimpotriva, daca episcopul meu, a carui autoritate o recunosc, pronunta o anatema asupra mea, as privi lucrul acesta cu cea mai mare seriozitate si, cu mult cutremur, as cerceta unde am gresit.

In concluzie, ridicarea anatemelor ar face sens ca masura ulterioara reversiei schismei. Daca e act prealabil, nu e decat o masura diplomatica: persoanele anatemizate nu sunt frecventabile, pe cata vreme cu cei a caror anatema a fost ridicata te poti aseza la masa. La o masa a discutiilor, nu la o masa pe care e asezat Sfantul Potir.

Apropo, am fost socat vazand, duminica trecuta, la o slujba catolica (intr-o provincie franciscana din Franta) un preot ortodox, prezentat ca "parintele Simion" imbracat in reverenda si cu epitrahil de gat, impartasindu-se. Inca si mai socat am fost vazand ca se apuca sa distribuie Sfintele si credinciosi catolici se aliniaza spre a primi. Cred ca e ceva in neregula aici. E mai mult decat relativism confesional. Este necredinta. Sau, cel putin, e scapare din vedere a faptul ca "Sfanta Impartasanie" inseamna "Sfanta Comuniune" si ea nu e act premergator unirii Bisericilor, ci marcare publica si triumfala a ei. Poti ridica anateme ca masura diplomatica. Dar scopul impartasirii trebuie sa fie altul. Sau, in fine, asa vad eu lucrurile.

Eu as înclina să cred că "părintele Simion" era greco-catolic, nu ortodox.
Poate catolicii aceia franciscani nu stiu să facă diferenta. :)