Cand vorbesti asa de prietenul tau, am impresia ca si tu ai uitat de unde ai plecat... acum doar el e ala care nu e bun sa fie sot/tata? Doar el e cel care a gresit? Doar el e cel nevrednic?

Citesti si te rogi de ceva timp, dar ai uitat cum erai inainte? Crezi ca "visul" tau si "revenirea" ta miraculoasa si brusca iti da dreptul sa vorbesti asa de el? Of, of, retrag ce am zis, mai bine il lasi, pentru ca din spusele tale uneori am impresia ca te uiti la el ca ultimul om si nu stiu daca in starea asta vei putea sa-i fii alaturi. In plus, nici el nu pare sa fie omul minune cu care tu doresti sa te, ahem, "inalti".

Tu nu ai trait pana acum scurt timp fara "grija" mantuirii?

Revenirile astea miraculoase, urmate de un aer din acesta "vai ce nevrednic e el acum ca eu sunt pe calea cea buna" nu-mi miros a bine.

Ce am inteles eu dupa ce am recitit tot threadul: "Am pacatuit, am revenit miraculos pe calea cea dreapta, prietenul meu dintr-o data nu-mi mai place, ca el nu a avut sansa sa-si revina miraculos o data cu mine, vreau sa il parasesc."

Mie dimpotriva, mi se pare ca esti muuuult prea focusata pe tine si deloc pe el. Acum nu-ti mai pasa cum se simte omul ala, te-ai distrat cu el, ti-ai revenit, la gunoi cu el si cu sentimentele lui.

Pai bine ai dreptate ,asa mi-a spus si el sunt o egoista, voi ramane cu el chiar de va fi sa fie alcoolist si un drogat fara frica de Dumnezeu.
Faca-se voia Ta Doamne!

Of, femeile astea, ce le place sa dea in extreme. Nu tot pe acolo te indreptai si tu pan' sa-ti revii? El nu ar merita si el o sansa sa-si revina, asa cum ti-ai revenit tu? De ce ai impresia ca el va decadea mai mult? O fi din cauza ca tot ce simti/gandesti tu o fi o iluzie copilareasca?

Desparte-te de el, muta-te singura si vezi-ti de viata ta. Poate va fi mai bine si pentru el.

Edit: Apropo, daca il iubeai, nu vorbeai asa de el. Sigur nu stai pur si simplu din confort si obisnuita cu el?

mesaj sters

Ai perfectă dreptate, am greșit grav din neatenție și-mi pare rău, te rog să mă ierți!
Nu mi-a părut bine când te-am acuzat, acum însă îmi pare bine pentru că greșeala mea nu ”rănește” pe nimeni decât pe mine.

Din faptul că te-ai ”coborât” să te asemeni cu ea, eu te-am ”încărcat” în mintea mea cu păcate pe care nu le aveai și de care te-ai ferit; nu am scuze pentru greșeala mea și de aceea cer de la tine scuze.

Cum zicea Florin, daca atata lucru nu pot ierta, apoi... :)
Va multumesc de mesaj.

Curaj, frate, curaj!....:)

si pt a tacea atunci cand doresti sa iti expui opinia e nevoie de curaj :)

Asta cam aşa e.

Înseamnă că de-o vreme eşti tot mai curajos!...:)
Exceptînd seriile lungi de laşitate cu Pelerinul..:)))

(ce vrei, am acceptat sistemul de interpretare propus de tine, nu te supăra!)