Trebuie sa recunoastem ca intodeauna exista un oarecare nivel de teama, cand vine vorba de neintelegerile in familie. Chiar daca nune mai poate face nimeni vreun rau, (cum ar fi sa ne dezmosteneasca), totusi nu dorim ca familia sa se supere pe noi, sa nu ne mai iubeasca (cand e vorba de familia noastra de origini); cand e vorba de familia prin alianta, nu dorim discutii, intrigi, bagat strambe, indoieli, si in ultima instanta neintelegeri cu perechea (pana la urma si el/ea e pus in situatia de a-siimparti sentimentele). Pana la urma, tot suntem datori sa ascultam si sa ne compliem, fie ca o facem din obligatie, de frica sau din dragoste.

Stimata sora, esti in alta tara, nu? Casatorita, da? Aveti un nivel de trai satisfacator, presupun. Deci, practic, ca si fiinta umana si femeie, esti deja implinita. Pai atunci ce iti mai pasa ce zic niste femei bolnave de a culpabiliza, fie ele si mama si bunica ta, ramase la mii de km distanta? Pastreaza legatura cu fratele tau, dar ca tine insati, nu ca ambasador al celor doua, ajuta-l cu sfaturi si atitudini, roaga-te pentru el. Iar de cele doua uita progresiv: un telefon dat doar odata la citeva luni e ok. Iar daca incep cu isterii, inchide-le tel in nas.