De ce nu ?Asta ar trebui sa fie idealul :)

Pentru femeile mai necoapte trebuie sa fie si nitel rau ca sa se poate indragosti de el :)

Stii cum se zice, Raiul e plictisitor, prea multa monotonie..

Aici cam aveti dreptate- ca sa te indragostesti cu adevarat de cineva (adica ma refer in sensul de a face totul pentru a fi cu persoana respectiva), trebuie sa-ti placa aceea persoana pe ansamblu, asa cum este ea! Nu stiu sa va zic in cuvinte- pur si simplu simti treaba asta!

Da,eu nu i-am inteles niciodata pe cei care se plictisesc de prea mult bine sau de prea multi oameni buni in preajma...Si nu stiu cum aranjeaza Dumnezeu lucrurile dar rareori vei vedea 2 oameni cuminti impreuna,de obicei cu cat esti mai rau,nesuferit si twisted de aia ai mai multa forta de seductie:)

Nu sunt numai femei necoapte care au acest modus operandi,unele raman asa si la varste mai putin fragede :)
Personal cred ca la baza acestor alegeri stau niste dezechilibre de relationare cu sexul opus,dezechilibre care apar prima data in relatia cu tatal lor;daca parintii nu au dat dovada ca traiesc intr-o casatorie armonioasa,mai greu pt copiii lor sa priceapa niste lucruri pe care nu le vad in realitatea inconjuratoare.
Este foarte simplu,barbatii isi doresc o femeie care seamana cu mama lor,iar femeile un barbat ca si tatal lor.

Aici cred ca trebuie facuta o distinctie intre doua lucruri complet diferite:

-acele persoane de condamnat intradevar, care au un caracter urat sau se ocupa cu diverse lucruri foarte grave (trafic de droguri, proxenetism, violuri, care au un caracter violent, care nu sunt in stare sa fie fideli unei singure femei, betivani, camatari, etc). Cu astfel de persoane cred ca nici o femeie serioasa nu ar vrea sa fie;

-sau -ceea ce cred ca ar fi de apreciat- acei barbati care sunt si seriosi (in sensul ca atunci cand iubesti cu adevarat o femeie sa fii alaturi de ea in orice imprejurare, sa stie ca se poate baza pe tine si ca indiferent de situatie si conjuctura nicioadata nu o vei insela), dar care in accelasi timp au si un caracter foarte deschis si vesel! Cand e de muncit muncim serios, cand e sa fii alaturi de femeia care o iubesti sa darami muntii cum se zice, iar cand e vorba de distractie sau petreceri- pai la caz de mare bucurie iti iei partenera sau sotia de mana si chemi lautarul sa-ti cante cam asa ceva

http://www.youtube.com/watch?v=sgd6y...tailpage#t=102

Logic,mai ales ca si crestini ce suntem ar trebui sa ne indragostim de oameni buni,calzi,ocrotitori,sensibili,cu o latura afectiva ,mai naivi,mai smeriti,cu frica de Dumnezeu.Dar asta-i teorie...
Practica arata altfel :)
Probabil ca oamenii buni sunt atrasi de cei mai putin buni deoarece isi spun ca ii pot salva sau schimba,alaturi de un sot bun fie poti deveni mai buna(si eventual mantui)fie nu te schimbi si il smintesti si pe el...nu se stie niciodata,merita sa incercam se pare...

Ca si barbat este normal sa fii bland, ocrotitor, sensibil cu femeia pe care o iubesti!
Dar in viata inevitabil sunt si situatii cand trebuie sa-ti pastrezi sangele rece ca sa poti actiona hotarat si ferm. De exemplul la vreo boala, accident, necaz, etc- cand este necesar sa-ti pastrezi luciditate ca sa poti actiona ferm si eficient- nu cred ca ar fi bine sa fii prea sensibil.
Apoi- mai ales cum este situatia actuala din Romania pe plan economic si social- iarasi ca si barbat trebuie sa fii mai hotarat, sa te zbati, sa vorbesti de asa maniera cu oamenii pentru a rezolva o problema de servici pentru tine sau pentru sotie/partenera!
Apoi iarasi o situatie cand nu prea merge cu sensibilitatea- de exemplul daca sotia sau partenera se plange acasa ca o hartuieste sexual seful sau patronul. Atunci te duci peste el, intai i zici sa-si vada de treaba, iar daca nu pricepe cu vorba buna apelam si alte metode mai "contondente"!

Oamenii nu se pot schimba decat cu propria lor vointa. Iar daca nu esti pe aceeasi lungime de unde , greu poti convietui impreuna. Desi se spune ca opusul ne atrage mereu. Ne atrage pentru ca e partea care noua ne lipseste( opusul nostru). Insa el ne poate oferii inaltare sau cadere. Asa ca mare grija la ceea ce ne dorim de la viata.

Depinde ce intelegi prin "a nu fi pe aceeasi lungime de unda".
Poti fi oameni pe "aceeasi lungime de unde" cu incapatanarea, orgoliul, si asta nu e bine.

Pot fi foarte diferiti ca si preocupari si totusi sa se inteleaga chiar daca, din pacate, nu ajung sa faca prea multe lucruri impreuna.

Efortul de armonizare intre doi oameni diferiti poate fi mai benefic uneori pentru viata duhovniceasca, decat o omeneasca potrivire din start.
Este uneori o fantastica oportunitate de a urca tocmai prin caderile celuilalt.

Depinde,de obicei traiul in comun cu cineva cu care nu poti sa imparti prea multe se poate transforma intr-o relatie de chiriasi (in cel mai bun caz) :)
Cat de grozava si de ridicata in slavi,este relatia trupeasca intre 2 oameni si tot nu poate compensa atasamentul emotional de o persoana,pe care o pretuiesti si vrei sa-ti petreci zilele cu ea doar pt ca impartiti aceleasi valori si credeti in aceleasi lucruri.
Imagineaza-ti ca mi-as lua de barbat un hinghier de la Aspa,care vine acasa deja beat,pune manele la maxim si-mi arunca toate legumele pe jos intr -un acces de furie ca nu i-am gatit carne prajita,carnati si cartofi ... :)
Care ar fi lectia duvohniceasca aici?
De ce sa nu astepte el sa-i pice o fata cu aceiasi atitudine ca sa fie fericiti fara a exista neintelegeri si a se creea frustari ca nu poti sa fii tu insuti!