Daca ar fi intram mai adanc in filosofie, referindu-ne la jertfa lui Cristos, ia sa vedem, mai exact, ce a jertfit El? Viata lui de om! Nu dumnezeirea Lui...
Noi insa facem exact invers: sacrificam mantuirea noastra ( premisa nemuririi sufletului ) pentru bunastarea materiala de acum si de aici, a noastra, ca oameni, ca trupuri, si a semenilor nostri, mai apropiati, din familie...
Referitor la riscarea/sarificarea vietii noastre fizice, si aici poate interveni o inselare : nu e mare lucru sa ti-o risti, atunci cand ea nu inseamna nimic pentru tine, cand crezi ca ai aparut din greseala si tot asa o sa dispari, cand ai o stima de sine scazuta si crezi ca singurul tau scop in viata ar fi sa faci un bine ( sa te pui in slujba, sa te sacrifici, eventual sa mori) pentru ceilalti ( pentru ca oricum nu da nimeni doi bani pe tine alminteri, nu te iubeste, nu vrea sa faca casa cu tine, etc, si atunci mai bine te inrolezi in Legiunea straina si te duci sa mori nu se stie pentru ce...( unii o fac pentru niste bani pe care sa ii risipeasca in desfrau in timpul care le mai ramane, altii chiar au familii si considera ca acelora le-ar fi mai bine sa risipeasca in desfrau banii castigati de ei, decat daca ar sta cu ei acasa si ar fi un parinte, sot, fiu, frate, mediocru, daca nu chiar rau, care, avand o stima de sine scazuta, probabil si-ar distruge viata cu bautura, droguri, scandaluri, violenta, si poate chiar crime si condamnari .:(....)
Exemple de " jertfe neziditoare" ar putea continua, dar nu stiu daca ar fi convingatoare..ideea e ca totus nici viata asta, trupeasca si materiala, nu ne e data de la Dumnezeu sprea a ne bate joc de ea ...( chiar daca poate, unii au venit pe lume din greseala nedoriti, etc :( , si au fost tratati ca atare de catre parintii lor...)...ea este un dar de la Dumnezeu, o cale ( singura cale) prin care ne putem mantui si intoarce la El, o misiune, daca vreti ( chiar daca poate parea ca aici pe Pamant ar fi " batalionul disciplinar"), pe care trebuie sa o ducem la capat cu succes, chiar daca aparent nu ii vedem rostul ( nostru pe lumea asta)...
( aduceti-mi amnte, va rog, cand mai am chef de scris literatura/filosofie, sa imi cumpar un caiet si un pix si sa mi consum impulsurile creative in intimitate :); imi cer scuze daca v-am deranjat :))

Teoretic asa e, jertfa ca si mila si rugaciunea trebuie sa fie ascunse oamenilor ,pentru ca Dumnezeu sa le vada in ascuns.
Dar ,prin atata dezbatere a unei notiuni ,prin atata teoretizare, dispare insasi legatura cu fapta aceea simpla. Toate conceptele devin mistice , pentru ca ne departam de faptele simple, si umblam numai in abstractii.
Nu se poate sa fi pe un topic despre jertfa ,sa vorbesti despre jertfa in viata noastra ,dar sa nu dai exemple concrete . Pentru ca totul se abstractizeaza si devine discutie de dragul discutiei ,daca se pierde legatura cu realul
Exista neincetat intre noi exemple: jertfa parintilor pt copii ,jertfa sotilor unu pt altul , jertfa iertarii atunci cand ni se pare ca ni s-a facut o nedreptate , jertfa ajutorarii cuiva cand nici pe tine nu te dau banii afara din casa, jertfa abordarii unei aitutdini pozitive desi sufletul iti e confuz,dar celelalt nu e de vina ca e asa.
Apoi este jertfa postului , jertfa buzelor care aduc slava lui Dumnezeu, jertfa acceptarii smerite a nimicniciei noastre
Apoi este modelul jertfei lui Hristos, iubirea indurerata care naste viata opentru ceilalti . este jertfa bobului de grau care daca nu piere nu da viata

Mai era un topic despre fapte bune in care revenea mereu doar un exemplu de fapta buna ,cu o batranica .
Apelul meu este nu de a se lauda cineva cu fapte, ca si-ar pierde astfel rasplata ,ci de a orienta discutia catre aspecte reale ,atunci cand simtim ca teoria pana si a cellor mai evidente fapte,capata un dans ametitor, incat si cel mai evident concept isi pierde intelesul
Toata lumea stie ce e o fapta buna,isi doreste sa faca fapte bune , dar se lanseaza in discutii interminabile daca harul naste faptele sau invers ,pana cand termenul de fapta buna ,evident pina si pt un copil, isi pierde continutul . Efectiv nu mai suntem in stare sa dam un exemplu de fapta buna, d'apai sa o mai si facem, blocati de atatea interpretari , si limitari si acuzatii de erezie.
E ceea ce se intampla in reclame,se ia un cuvant,de exemplu 'petrecere' , se foloseste abuziv si orice mic eveniment e numit o mega-petrecere ,pana cuvantul isi pierde intelesul. Apoi se preia urmatorul cuvant asociat ,de exemplu 'chef' pana se discrediteaza si acesta

Si până unde să meargă exemplul ăsta concret? :)
Vezi că te cam contrazici, Iustine, cu ce ziceai pe alt topic, unde eu una ziceam să facem un grup aici pe forum care să meargă acum de sărbători să facă o bucurie unor familii sărace, si ati sărit pe mine că de ce să stie unul ce face altul, etc. etc. O proastă întelegere, după părerea mea, a conceptului de a nu stii stânga ce face dreapta.

Pai da, am explicat si pe acel topic , cand e necesar sa ascundem faptele si cand nu.
Trebuie sa ascundem faptele atunci cand :
-avem tendinta sa le folosim pentru mandrie fata de ceilalti
-avem tendinta sa ne judecam sau marim noi insine ( de aici 'sa nu stie stanga ce face drepata"
-cand ajuta la capatarea increderii in atotvederea si atotcunoasterea lui Dumnezeu . Caci eu ascund faptele de oameni ,dar sunt constient ca Dumnezeu le vede

Dimpotriva , NU trebuie sa ascundem faptele
-Daca destainuirea lor ajuta spiritual pe cineva,fara a fi spuse insa cu mandrie . Altfel cum am mai avea atatea pilde frumoase in pateric ,cum mi se pare ca de mult ,imi dadeai chiar tu exemplul acesta
-Daca anuntarea faptelor provoaca un ajutor concret ,sau indemnul catre ajutor ,al unor nevoiasi .De exemplu colectele din Biserica

Nu trebuie sa intepretam literal Evanghelia ,ci sa intelegem exact ce a vrut sa zica

In cazul de fata ,imi mentin pozitia , ca punem in discutie niste termeni ,de dragul discutiei, fara a specifica clar la care din posibilele jertfe ne referim.
Pentru ca termenul jertfa acopera un spectru larg si deci si discutiile pot diferi de la un inteles la altul

Deci nu pentru lauda ziceam sa se dea exemple ,ci pentru mila fata de bietul creier al
celorlalti , care nu inteleg despre ce e vorba ,imbatati de atatea discutii abstracte

Cred ca totusi se rezuma la liberul nostru arbitru... putem foarte bine sa nu ne lasam "santajati" de sefi, familie etc, putem refuza, putem accepta. Pana la urma depinde tot de alegerea noastra, nu de a celorlalti. Putem alege sa avem copii, la fel cum putem alege sa nu ii avem, chiar daca a avea opii implica adoptia (pentru ca da, exista infertilitate). Putem alege sa ramanem in creierul muntilor, la fel cum putem alege sa ne mutam oriunde sa muncim pentru mai mult. Pana la urma totul se ezuma la faptul ca putem alege; depinde de noi si de lucrurile si/sau divinitate ce anume alegem si de ce alegem acel lucru. Si cum ziceam, in spatele oricarei aegeri, exista o motivatie, insa motivatia poate fi foarte bine si gresita si, in consecinta, alegerea noastra sa fie gresita. Si viceversa e valabil, cred eu.

PS: Asta e strict parerea mea; s-ar putea foarte bine sa ma insel.

Da- mai conteaza si ce face omul, si in general ce alegeri face in viata! De asta cred ca ne-a lasat Dumnezeu si liberul arbitru- ca prin actiunile, comportamentul si faptele noastre sa contribuim si noi la mântuirea noastra!

Foarte greu de urmarit acest topic ca si altele;se sare de la o idee la alta,nu se urmareste o logica ,nu se ajunge la nici o concluzie(sau se ajunge la concluzii legate de cu totul alte subiecte).

Trebuie să faci multitasking. :) Nici un subiect de discutie nu este linear, nici n-ar avea cum.

Problema cea mai mare in zilele noastre e ca se confunda notiunea de jertfa, ca act voluntar, cu cea de sacrificiu impus, cerut, de societate, de semeni, de familie chiar, sau chiar de abuz. Cu alte cuvinte nu mai esti lasat sa decizi tu ce si cat anume vrei sa sacrifici pt semeni, ci ti se impune ( familie versus cariera, de ex, bani, bunastare, atat a ta cat si a familiei, vs sanatate, dragoste, liniste sufleteasca; viata unui copil nenescut pt bunastarea celorlalti din familie, etc) . Uneori chiar nu ti se da de ales. De ex, nu trebuie sa stai ore in pkus la munca pt ca sa iei mai multi bani, ci doar pt aia care trebuia sa-i iei oricum; nu faci treaba altuia pt bani in pkus, ci pt ca trebuie s-o faca cineva ca respectivul nu e in stare; trebuie sa accepti greselile altora si abuzurile si sa faci treaba altuia, pt ca alminteri ramai singur ( in viata sau la munca) si nu vor angaja pe altcineva; samd...
Cand a zis Cristos sa dam si camasa de pe noi nu cred ca se referea inncazul unui jaf ladrumul mare, in care esti talharit, luat cu japca, dezbracat si eventuak batut; acolo nu mai vb de o jertfa, sacrificiu de sine, ci talharie, jaf, abuz, eventual viol....

N-ai de unde sa cunosti sensul cuvantului "jertfa" cand viata personala e un "compromis".

Cand ai ales deja in viata calea rezistentei minimale, nu iti mai ramane loc si pentru alte alegeri.