Plictiseala, dupa cum vezi, Consuela, e o stare de abnormalitate, fiind o boala a sufletului. Cine ajunge in rai, nu mai sufera de astfel de boli, vindecarea facandu-se prin putinul nostru aport si prin marea dragoste de oameni a lui Dumnezeu.
Sa luam un om de stiinta, care descopera si descopera si descopera toata viata. Ti-l poti imagina ca fiind plictisit? Ti-l imaginezi pe Mozart ca find plictisit de muzica?
Desigur ca nu. Plictiseala e un balast, in vreme ce lumea lui Dumnezeu, care e raiul, e perfectiunea, dar nu la nivelul imaginatiei noastre ci la nivelul inteligentei lui Dumnezeu. Noi admiram florile de pe camp, dar El a facut si campul si florile.
In plus trebuie sa te gandesti si la faptul, ca nu mergem cu acest corp distrus de noi prin pacatele noastre, ci mergem doar in duh, si atunci limitarile noastre dispar.

Apropo de asta spunea Maica Siluana Vlad despre faptul ca oamenii de stiinta descopera tot mai multe lucruri. "La un moment dat descoperind tot timpul lucruri noi te saturi si spui nu mai vreau, tot ce vreau e sa te iubesc Doamne (cel putin asa cred ca a fost in cazul maicutei noastre la origine atee:D - am cam parafrazat ce e scris intre ghilimele )" Sau "inainte stiam foarte multe lucruri, ii speriam pe oameni cu cate stiam iar acum dupa ce am intrat in monahism am ajuns o proasta. Dar la nevoie ma pot informa. [...]Uneori Hristos imi pune cuvant din fizica nucleara chiar." Asa ca cred ca se plictisesc si oamenii de stiinta cu descoperirile lor si atunci tot ce vor e sa-L iubeasca pe Creator:D

Eu zic mai intai sa ajungem in Rai si apoi vom vedea ce vom mai face.

Poate continuam forumul acolo :D ce ziceti?

Maicuta noastra a avut chemare de la Dumnezeu, altfel u vad de ce s-a plictisit. Noutatea nu poate plictisi. Dar daca s-a umplut de duh sfant, atunci e alta poveste. La cei care creceteaza intervine mandria de a sti si care nu-i lasa in pace pana nu stiu totul.

Insasi starea de plictiseala in Rai ar trage dupa sine ca Dumnezeu insusi determina plictiseala, ceea ce neaga conditia Dumnezeului nostru, asa ceva fiind cu neputinta. Ganditi-va macar ca Dumnezeu nu este ca noi, nu gandeste ca noi, nu simte ca noi, ba dimpotriva, poate creea si induce acolo in Imparatia Lui starea perfecta cu care fiecare fiinta creata de El traieste intr-o continua fericire, ba poate chiar mai mult decat fericire! Poate acolo Dumnezeu ne da noi simturi, poate vom vedea alte culori decat acestea de aici, poate vom auzi sunete cu mult superioare acestora din asta lume. Pur si simplu acolo vom vedea altceva continuu, ceva din ce in ce mai frumos, ca intr-o continua evolutie. De exemplu eu concep ca acolo o floare va mirosi din ce in ce mai frumos, si va arata din ce in ce mai frumos astfel incat nici sa nu ne saturam de nimica, ci sa ne aflam mereu intr-o continua curiozitate spre a descoperi noutati revelate spontan de Dumnezeu. Pana la urma cred ca acolo sufletele vor evolua vesnic, apropiindu-se de Sfanta Treime continuu, dar niciodata ajungand la Ea! Sau poate ca acolo nu va mai fi nimic asemanator cu aceasta lume, dar in schimb poate vom avea parte de o noua viziune asupra existentei ca suflet fiind...Vai, daca as sta sa ma gandesc as putea sa-mi fac x variante de cum ar putea fi acolo, dar niciodata nu as putea sa fac vre-o varinta in care sa cred ca acolo m-as putea plictisi!!!

Totul pleaca de la cunoasterea de Dumnezeu. Desi este greu de crezut, totusi vesnicia nu este suficienta pentru a cunoaste Dumnezeirea in totalitate. Ceea ce inseamna ca cei din rai nu se vor plictisi.

Avand in vedere ca nu-ti poti depasi conditia de om nici nu vei intelege vreodata ca viata traita in rai/ iad nu are legatura cu viata pe care o traiesti acum, perceptia este cu totul alta. Cu alte cuvinte plictiseala de care spui nu-si are rostul, practic nu mai exista ca perceptie, traire...etc

Da, buna idee, chiar ca as risca si eu un astfel de "plictis" :) Ce conteaza ce fac preotii? vad ca unii se oftica pe anumiti preoti ca sunt mai bogati, dar pana la urma noi tre sa ne uitam ce fac preotii sau trebuie sa ne vedem de sporirea noastra duhovniceasca? - heh, asta in cazul in care exista un astfel de sporire, ca la mine e trandavia mare!

Raspuns "asa":
Te-ai gandit vreodata ca si plictiseala este tot un defect, asemenea mandriei,urii,etc...?

Raspuns (oarecum)avizat:
Cunosc personal pe cineva care in urma unei experiente n-a mai simtit plictiseala de mai bine de 15 ani. Indiferent de ce ar face sau n-ar face.

PS: Bine v-am gasit!

Cuviosul Paisie Aghioritul povesteste ca mergea cu un camion plini de oameni care avea si niste lazi murdare de peste. Cateva din ele cazusera pe un calugar care le tinea neavand unde sa le puna si curgea pe el zeama cleioasa de la peste dar el rabda asa, iar un ins corpolent desi statea pe o banca era nemultumit mereu de caldura, de praf, de aglomeratie. Parintele il intreaba pe calugar daca mai poate si la ce se gandeste. Calugarul ii raspunde Parintelui Paisie ca se gandeste la cei care sufera chinurile iadului caci in comparatie cu ei el e in rai. Cu un gand bun a alungat gandurile de nemultumire.