Interesant. Frumusetea fizica necesita ajustare. Care este sursa "invataturii" asteia?

normal..pentru asta am postat:)

Mi se pare putin ridicol. Daca cineva e frumos fizic, e automat mandru. Daca cineva are succes in cariera, e automat avar.
Depinde de persoana. Oricum, frumusetea unei fete, de exemplu, poate sa fie un avantaj sau un dezavantaj. Frumusetea ei este un dezavantaj cand e agresata pe strada, este judecata de feluriti oameni, si multe altele. Modestia este o virtute, vine din interior si se reflecta in exterior.

Nici sa te consideri urat/a, sa ai stima de sine scazuta, sa privesti in jos nu sunt calitati.

O persoana frumoasa poate sa fie mandra, asa cum si o persoana urata este mereu depresiva, si geloasa pe cele(persoanele) frumoase.

L.E. Cu alte cuvinte, o fata frumoasa trebuie sa ajunga schelet si cu cocoasa ptr. a fi cu adevarat smerita? Mai, macar musulmanii le acopera, nu le pun in primejdie sanatatea.

Traim intr-o lume f.sexualizata, asa ca nu vad de ce ne tot miram ca femeile si barbatii sunt vazuti doar ca un obiect. Sanii, de exemplu, sunt f.sexualizati in ziua de astazi, au devenit un obiect. Citeam o carte a unui Sfant din Rusia, de prin secolul 19, si dansul raspundea unei femei si o linistea spunandu-i, ca poate sa alapteze in Manastire de calugari, caci sanii sunt hrana copilului, nu obiect sexual, si nu ar trebui sa ii spuna nimeni nimic. Astazi, o mama alapteaza pe banca si primeste tot felul de priviri urate, de parca ar face nu stiu ce gest vulgar.

Eu nu cred ca mandria/ingamfarea, apare doar la persoanele frumoase fizic.

Un narcist se vede frumos indiferent de cum este privit de ceilalti.

Am intalnit oameni frumosi care erau mult mai modesti decat altii la care nu era cazul unei astfel de slave :)

Totul depinde de educatia, cultura, maturitatea si intelepciunea acelor oameni.

De obicei un astfel de om, narcisist, poseda si o superficialitate exacerbata. Superficialitatea asta este destul de usor de reperat. Ea se transmite in toate actiunile individului, relatiile personale, aspiratiile in viata s.a.m.d.

Dar sa nu uitam ca omul, prin firea lui, este cel mai vulnerabil la pacatul mandriei. Este dealtfel pacatul primordial.
Asa ca, daca pe langa inclinarea fireasca mai pui si anumite calitati fizice, atunci e de inteles ca, statistic vorbind, oamenii frumosi sau placuti fizic sunt mai predispusi mandriei, narcisismului, ingamfarii si celorlalte pacate care sunt strans legate de mandrie.

Iar referitor la relatia ta, din experienta si dupa cele spuse de tine, as tinde sa cred ca are putine sorti de izbanda pe viitor, mai ales daca trebuie impinsa de la spate si nu sunteti pe aceeasi lungime de unda.

Psihologia cognitivă a dezvoltat de mult, cam din anii 70-80, o serie de modele computaţionale care ar putea oferi un răspuns la întrebarea ta. Cognitiva se face de obicei în anul III...
Mecanismul modelării treptate a lumii subiective prin expunere (directă sau mediată) îl poţi descoperi însă şi dacă eşti dispusă să faci următorul experiment (dar să ştii că nu ţi-l recomand, totuşi!...:)):
Priveşte un serial cu scene sexi şi, dacă vrei un stimul încă mai consistent, priveşte unul cu scene porno, timp de o săptămână, zilnic. Apoi spune-ne cum te simţi, cum o mai duci şi mai ales cum îţi merge rugăciunea... Remarci cumva unele modificări în stările subiective şi în comportament?....
Dacă experimentul nu te convinge, mai am câteva:
Priveşte zilnic un serial cu oameni care se bat, se omoară, înjură, ţipă, urlă etc. Sau o scenă repetată cu o decapitare, ceva... Apoi zi-ne cum o mai duci, cum îţi merge rugăciunea, cum rezonezi la lecturile biblice etc.
În fine, dacă nici aşa nu merge ... nu ştiu ce să-ţi mai recomand...:)

P.S. Mecanismul are la bază faptul că tot ceea ce înregistrăm senzorial, din contact direct cu o situaţie sau prin intermediul unei re-prezentări a ei (film, carte etc.) dezvoltă anumite stări sufleteşti în noi, anumite obişnuinţe de gândire şi simţire, ne face părtaşi la scene de viaţă diverse etc. Cu timpul, creierul nu mai distinge "simularea" de "real" şi, în memoria noastră diferenţele estompate fac să luăm informaţia ca "reală". Acest lucru a fost dovedit încă din zorii psihologiei experimentale când s-a constatat că după câteva săptămâni de la testări, subiecţii nu mai putea distinge între:
- imaginile percepute direct
- imaginile construite prin imaginaţie
- imaginile construite prin diverse relatări.
Şi le aminteau dar nu putea preciza de unde le ştiu, din ce tip de sursă.... Totul devenise "realitate", devenise "al lor". Îi constituia!

Rolul simulării ca mecanism al învăţării efective este azi aplicat tot mai mult în formarea piloţilor de avioane, în educaţia militară, în psihologia sportivă şi, desigur, în pregătirea pentru examene - se fac tot mai multe simulări pe măsură ce se apropie proba efectivă.
De asemenea, simularea se face şi în psihoterapie, mai ales când lucrăm cu persoanele fobice, pe care le expunem treptat la situaţii imaginate sau expuse pe ecran, până îşi dezvoltă mecanismele de a le face faţă în real. Modificarea comportamentului şi a stărilor subiective se realizează mai uşor prin simulări, nu doar prin explicaţii, încurajări şi alte discursuri fără "impact", în fond...

Apoi e vorba şi despre mecanismul psiho-social complex al modelării interpersonale - învăţarea socială, tipare de conduită, tipuri de stări afective, atitudini etc. Rolul mediului în formarea omului este enorm, cu atât mai mult al unui mediu cu stimuli "tari", "agresiv" prin însuşirile lui inteligent alese (regret că precizez dar în spatele majorităţii produselor "culturale", fie ele şi de divertisment, nu stă de loc întâmplarea sau inocenţa. Ci cunoştinţe solide de psihologie a consumatorului, din zona "influenţă şi persuasiune", ghidate de interese precise. Nu neapărat intenţii criminale şi demonice, cel puţin nu ca intenţie imediată. Dar sigur manipulative.)

Îţi sugerez să citeşti una din cărţile Sfântului Teofan Zăvorâtul despre "atmosfera" dinainte şi după rugăciune, ca să întrevezi impactul psihologic şi duhovnicesc al stimulilor cu care intrăm în contact (externi mai întâi, dar şi interni, care parcă nu ştim de unde vin şi pe care îi primim cu uşurinţă - din păcate), precum şi rolul modelelor comportamentale. De ce crezi că rugătorii serioşi îşi păzesc simţurile şi nu petrec prea mult timp în relaţie cu oricine sau cu orice?

Doamne ajută!

De unde stii, daca pana acum nu ti s-a spus ?

Got it now.
Multumesc.

ioan_cezar, da, in anul 3 se face psihologia cognitiva si in anul 2 experimentala.
Pe mine personal nu ma afecteaza nici un fel de film/serial in viata de zi cu zi; poate pentru ca am inceput sa ma uit relativ de curand la seriale (de pe la vreo 19 ani) si nu am fost foarte atrasa nici de filme prin copilarie/adolescenta.
Eventual ma afecteaza pe moment si in urmatoarele minute/urmatoarea ora, in sensul ca ma gandesc la cate ceva din film/serial, apoi nu mai am treaba.
Intr-adevar media e manipulatoare rau cam prin tot, inclusiv filme, seriale, carti, dar la mine nu merge din ceva motiv (sincer, nu stiu de ce, poate m-a ajutat ce am studiat prin facultate) si intrevad destul de des in jurul meu o groaza de mesaje subliminale (mdeah, mi-a placut psihologia reclamei prea mult probabil).

Atunci e bine, pt ca topicul asta da cu virgula de inceput.Dar sa vezi
cate "zecimale" ascunse sunt dupa "virgula":3:.

pai tocmai, am spus ca nu sunt perfecta, am multe pacate, doar incercam sa ma schimb, sa inteleg mai in profunzime lumea credintei, da stati linistiti ca n-o sa mai postez de acum.

-posteaza linistita nu te lua dupa niste oi necugetatoare