Esti amuzant. Astea sunt argumentele tale?
Postarea mea avea un alt rol. Si daca ai fi fost atent ai fi inteles. Daca te interesa raspunsul la intrebare il cautai la biserica, la Liturghie. Tu nu ai fost acolo (si nu minti spunand ca imi dau cu presupusul si ca de fapt ai fost) si cauti raspunsuri filosofice la o tema (buna, de altfel) practica.


Vezi daca nu citesti? Am zis eu ceva de mine?
Ti-am zis sa nu mai postezi? Nu. Ti-am zis ca aveai mai mari sanse sa gasesti un raspuns daca in loc sa postezi aici mergeai la Sf Liturghie. Si daca intr-adevar cauti un raspuns ai ales o modalitate gresita de a-l gasi.
Si daca erai atent ai fi vazut ca ti-am spus ca lamuririle nu le primesti pe forum, ci la duhovnic. Asa cum nu trebuie sa iei pastile cand te doare ceva intreband pe forum, ci mergand la medic.
Lasa teoria si incepe practica. Practica se face la biserica, nu in fata calculatorului.

Cum poti sa afirmi ca astazi am fost sau nu am fost la biserica din moment ce nu stii nici cum ma cheama? Pentru informatia ta astazi m-am si impartasit ;) Raspunsurile tale sunt inutile din cate vad, crezi ca sunt atat de prost incat sa nu imi fi trecut prin cap sa intreb un preot? Dar daca vreau sa stiu si parerea voastra? Atunci de ce mai exista acest forum cand putem intreba orice pe preoti? Te-as ruga sa nu mai postezi la postarile mele, dar cum nu pot sa te oblig am sa iti ignor postarile de acum incolo :D

Revenim la subiect.

Evident imi pierd vremea intr-o discutie inutila. Nici macar nu incerc sa te conving de ceva.

Dar hai sa iti demontrez ceva:
1. Ti-am raspuns la subiect si ti-am spus ca solutia o gasesi la duhovnic.
2. Postarea ta era facuta in timpul Sf Liturghii, prin urmare fie nu erai la biserica, fie iti pierdeai timpul la slujba cu postarea pe forum (varianta putin probabila). Exista si posibilitatea sa fi plecat la biserica dupa postare, deci dupa 10, dar nu s-a intamplat asta si demonstrez mai jos.
3. Tinand cont ca iti rapunsesem la subiect evident ceea ce te-a deranjat nu a fost raspunsul, ci ca ti-am spus daca te interesa raspunsul mergeai la biserica in loc sa postezi pe forum. Cineva atat de vanitos si impulsiv ca tine ar fi spus prima data ca a fost la biserica daca era cazul. Tu nu ai facut asta, ci ai incercat sa intorci afirmatia si asupra mea.
4. Cand ti-am raspuns, ca pentru cine a fost la biserica s-a terminat slujba te-ai vazut in dezavantaj si nu ai gasit cea real ai spus ca de fapt ai fost la biserica si sa incerci sa te scoti.
5. Pentru a te disculpa ai gasit "argumentul" ca Liturghia se face in strainatate la alte ore si daca asta ar fi un impediment nu s-a mai posta pe forum. Dar discutia era despre postarea pe forum ca "alternativa" la Liturghie.
6. Daca ai fi intrebat un preot si nu te-ar fi satisfacut raspunsul ce te-ar fi facut sa crezi ca il gasesti pe forum? Mantuirea se cauta pe forum sau la biserica?
7. Pentru a intari minciuna neplauzibla cu mersul la biserica te-ai gandit ca adaugarea unui detaliu iti va folosi asa ca ai scos iepurele cu impartasania.

Da, sunt dur. Dar in cazul tau e nevoie de asa ceva. Biserica este locul unde trebuie sa cauti mantuirea. Credinta nu este filosofie. Iar tu asta faci: discuti de dragul discutiei.

Adevarul ca numele tau ar fi fost foarte relevant pentru a avea o parere.

Putem avea mari surprize, precum a avut Ilie, pe Muntele Horeb, incercand sa ni-L imaginam,pentru ca de multe ori imaginea poate fi conditionata de starea noastra de moment.Dumnezeu il cheama pe Ilie afara din pestera sa stea inaintea Lui.Insa inainte sa iasa Ilie un vant puternic, care putea despica pietre, a trecut. Dar Domnul nu era in acel vant puternic, desi poate multi s-ar fi asteptat la asta. Apoi a venit un cutremur, dar nici acel cutremur nu ascundea prezenta Domnului, cum multi si-ar fi imaginat, tinand cont de maretia Lui.Apoi a venit un foc dar nici in foc nu era Domnul, desi ar fi oamenii care s-ar fi asteptat la asta pt ca Dumnezeu este ,,foc mistuitor".Aceste prime trei manifestari de forta nu l-au scos pe profet din pestera, un profet obosit si haituit la acel moment. La final...dupa foc ,,va fi adiere de vant lin si acolo va fi Domnul".Ilie si-a acoperit atunci fata cu mantia si a iesit in fata Domnului :)

...........:) Da, da....

O "gândire prin participare" ar fi recomandată...:)
Pe Dumnezeu Îl cunoaştem cu inima. Iar pentru aceasta deprindem meşteşugul coborârii minţii în inimă şi cugetăm acolo. (Sau, mai folositor, ne lăsăm cugetaţi...:)

*

Lucian zice bine, cred: sunt treburi duhovniceşti. Mai mult, aş sublinia eu, însăşi totalitatea vieţii de credinţă constituie gândirea/cugetarea lui Dumnezeu. Una e să stau tolănit în fotoliu, să butonez telecomanda şi să mai arunc un gând despre Dumnezeu...
alta e să duc o viaţă de credinţă (slujbe, Sfintele Taine, rugăciune, post, faptele milei creştine etc.) care, ea însăşi, îmi este organ de cugetare şi simţire a Dumnezeirii... Viaţa de credinţă e "ochiul" sau "fereastra" prin care văd pe Domnul şi El pe mine...:) Totul e ca partea dinspre mine a "organului vizual" să fie curată. Asta se face prin lepădarea grijilor lumeşti, mai întâi, prin lepădare de "sine". Adică prin renunţarea la...nimic. Pentru a căpăta ...Totul! Bună afacere, nu-i aşa?

*

Dumnezeu nu are/ nu este natură obiectuală. "Eu sunt Cel ce sunt". Fiinţa sunt Eu.
Nu e nevoie, aşadar, să Îl vezi ori să Îl reprezinţi în imagine, atunci când te rogi. Nici când te rogi în faţa icoanei nu e vorba despre un obiect-stimul. În icoană e o persoană, iar persoana nu e un obiect, ci mai degrabă un proces viu de devenire întru Fiinţă. Proces în care poţi fi prins (har Domnului!), atunci când participi cu inima, iubind (nematernialnic, neposesiv în deşert; ci jertfelnic)...

*

Rugăciunea te va învăţa singură. Rugăciunea e o activitate sau lucrare învăţătorească.
Începe să te rogi şi stăruieşte. Dăruieşte-te, întreg, rugăciunii! Iubire mai frumoasă nu este.
Înţelegerea, lumina, toate vin rugîndu-te, cu harul Domnului.
Şi repet ce a spus deja Lucian: începe rugăciunea cu binecuvântarea şi cu suportul (consultare, spovedanie, sfat) duhovnicului. Cu mare grijă la atmosfera din jurul rugăciunii, la activităţile tale, la relaţii etc.

Eu cam atât am avut de zis pe acest subiect mult prea gingaş pentru mine,

Toate cele bune,
Doamne ajută!

Inteleg, multumesc de raspunsuri... Mai am o intrebare, voi, atunci cand va rugati, la ce va ganditi? Ce imagine sau ce mai exact aveti in minte focalizat atunci cand va rugati?

In timp ce te rogi nu e bine sa iti creezi o imagine. E chiar o greseala.

liturghie sau..... alte surse de a-l gasi pe Dumnezeu?
 

Liturghia este o conectare la energiile necreate divine si ramane principala forma de invocare a divinitatii, in toate mariile religii ale lumii.
Inspiratia si simtirea divinitatii pot insa sa survina in momente total neasteptate si din surse...altele, decat sfanta liturghie!
As da ca exemplu ,pentru cele afirmate,doua pasaje din viata mea:de mic copil obisnuiam sa mergem cu familia la biserica ,in fiecare duminica.....nu ca obiceiul acesta nu ar fii fost bun,dar nu aveam o traire religioasa foarte profunda.dupa revolutia din 1989 mi-a cazut in mana romanul lui lloyd c. Douglas ,,camasa lui iisus" si cartea aceasta a insemnat pentru mine mai mult decat toate duminiciile in care incercasem sa ma apropii de dumnezeu. A fost poarta catre un nou inceput......
De asemenea filmul lui franco zefirelli ,,iisus din nazareth'''m-a emotionat mai mult decat toate liturghiile la care participasem pana atunci.
Deci sa nu fim habotnici....liturghia isi are importanta sa de neinlocuit e adevarat,dar nu este unica sursa de inspiratie.....sunt multe altele.......duhovnicul este adevarat,trebuie sa il simbolizeze pe insusi mantuitorul...dar, de multe ori ,o fraza intalnita intr-o carte ,intr-un ziar,intr-un film ne inspira mult mai mult.
Sa ne amintim ,de pilda viata sfantului serafim de sarov:in singuratate acesta il intalnea pe dumnezeu incat ,la un moment dat,nu mai participa impreuna cu fratii la toate liturghiile obisnuite si fratii din manastire l-au acuzat chiar de rea-vointa!
Sunt persoane care merg duminica de duminica la biserica si ,totusi,o fac degeaba......asta nu scade insa ,este adevarat importanta liturghiei in sine....dar repet ...sa nu devenim habotnici!

La Sodoma (dar nu si la Gomora) nu au fost trei ingeri, ci doi.

La stejarul din Mamvri au fost trei ingeri. Probabil ca era vorba de Mihail, Gabriel si Rafael.
In acesti trei ingeri, traditia crestina a vazut mereu un simbol al Sfintei Treimi.
Iar traditia hassidica a vazut in ei un acces care se va permite, la sfarsitul timpurilor, urmasilor lui Abraham catre ultimele trei atribute ale lui Dumnezeu (= ultimele trei ramuri, cele mai inalte, ale arborelui sefirotic).

Ingerii sunt existente pur spirituale. Ei pot imbraca, uneori, aparente materiale, aparand sub diverse infatisari.