Da, inteleg. Si e firesc ce spui. Doliul, ca fapt psihologic, are legile, constrangerile, solicitarile lui.
Numai ca tocmai in fata doliului putem sa meditam mai cu folos la cele duhovnicesti si putem lucra talantul credintei.
Avem Scriptura, avem Parintii, avem fratii crestini, avem preotul, avem de voim toata Cultura Duhului gata sa ni se ofere. Avem, adica, Biserica tocmai pentru a face fata intalnirii cu moartea.
Una e suferinta omului firesc fata de o pierdere semnificativa, alta e trairea duhovniceasca inaintea mortii. Alte intelesuri, alte repere, alte sensuri, alte trairi.

Despre bucuria duhovniceasca au scris multi oameni imbunatatiti. Ma astept sa ai la indemana literatura crestina pe tema asta. De exemplu "Bucuriile credintei", autor Teofil Paraianu.
Eu nu am de spus prea multe, cand vreau sa inteleg mai bine cum e cu cele duhovnicesti citesc cartile potrivite. Poti face si tu asta si cred ca ai avea mult de castigat.

Sunt carti scrise de oameni tot pentru oameni. Asa ca argumentul "eu sunt doar om" nu prea inseamna nimic in fata altor oameni. Cu atat mai putin inaintea lui Dumnezeu. Si sfintii sunt oameni, si eu sunt om, si tu esti om. Nu aici e problema...

S-a vorbit despre un botez, respectiv despre bucuria ce îl însoțește.
Dacă te gândești că cel botezat se naște din nou și se îmbracă în Hristos, cum spune Biserica, primind adică viața Lui, dacă te gândești că prin asta el scapă de consecințele păcatului primordial – care este moartea veșnică – și devine făptură nouă, fiu al Tatălui ceresc, atunci te bucuri duhovnicește. E o bucurie a credinței, iar credința este dar al Duhului Sfânt, de aceea bucuria este duhovnicească.

Dacă te bucuri că împlinești o tradiție folositoare, ca pruncului să-i meargă bine și să fie ferit de rele în viață, că, iată, cu ocazia asta s-a strâns toată familia și ne bucurăm cu toții că ne vedem și petrecem cu mâncare, băutură, muzică, zgomot și dans – atunci te bucuri sufletește; și trupește.

Tocmai aici e taina, ca atractia este trupeasca, dar cununia crestina pregateste "rodul conjugal" sa se nasca intr-o familie care promite sa-i ofere invatatura lui Hristos, incepand cu botezul, spre mantuirea sa; iar conform invataturii promise si el(ca aproape toti)... se va casatori.

Dupa scopul lor.

Recunosc ca toate sunt ale Bisericii, dar dintre toate sapte(cum bine ati zis), prima, botezul, pe fondul puritatii sufletesti inca de dinainte de botez, mi se pare o primire evidenta in imparatia lui Dumnezeu si de aceea am numit-o dumnezeiasca.

Pai, daca e pur sufleteste inca dinainte de botez, de ce mai trebuie botezat? De ce nu-l poate primi Dumnezeu in imparatia Lui asa pur cum e, dar nebotezat?

Pentru ca Dumnezeu vrea ca angajamentul Lui definitiv intru mantuirea oamenilor sa se reflecte in raspunsul voluntar al oamenilor, iar botezul este primul act al unei astfel de atitudini.

Hristos a fost Dumnezeu intrupat, a fost om asemeni noua, afara de pacat si totusi s-a botezat

13. În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.
14. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
15. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.

Spunea cu umor Parintele Calistrat de la manastirea Vladiceni ,ca acum traim niste vremuri cand i-am fi dat sfaturi si l-am fi corectat pe insusi Iisus Hristos!
Chiar asa!

Da, stiu, Stefan-Florin. Mersi oricum.

Poate n-ai prins dedesubtul intrebarii mele catre Demetrius in contextul afirmatiei lui de pe acest topic, cum ca un nou nascut ar fi pur sufleteste, dar totusi trebuie botezat.
In afirmatia asta se ascund 2 erori: 1. Omul nu se naste cu pacatul stramosesc si 2. Botezul nu sterge, nu curata omul de vreo vina, de vreun pacat stramosesc

Pe langa afirmatia lui de aici, am si alta nedumerire legata de afirmatiile lui de pe alt topic. Casatoria, spune el, e rea in sine (chiar si cea binecuvantata de Hristos) fiindca trupul ar fi rau in sine, ba mai mult, afirma pe acelasi topic ca in Eden, diavolul se afla in trupul Evei.

Intrebarea mea era ca sa-mi dau seama ce crede despre efectele concrete ale Botezului asupra fapturii umane, luata ca intreg, trup si suflet. Sau despre Taina Cununiei, ca el sustine ca nu exista cununie spre mantuire.

De ce crede ca trebuie botezat un om? De ce acest ritual vazut si nevazut, si asupra trupului si asupra sufletului? Mai exact, efectul asupra trupului, in conceptia lui.

Imi lasa impresia ca, dupa Demetrius, trupul e rau in sine, fiind doar un adaos stricat de care omul trebuie sa scape, nu sa fie transfigurat prin har si el odata cu sufletul. Ceea ce e erezie. Da'€™ poate n-am inteles eu bine afirmatiile lui.


****

Despre Botezul lui Hristos e alta discutie.
Motivul pentru care a fost Hristos botezat nu e acelasi cu motivul pentru care noi trebuie sa ne botezam.

Hristos nu avea nevoie sa fie botezat, fiindca e fara de pacat. Nici un alt om insa nu se naste in afara pacatului, fiindca toti ne tragem din Adam. Or, asa cum sustine mai sus Demetrius, un nou-nascut ar fi pur sufleteste. N-are ce pacat stramosesc sa i se stearga.
Noi ne botezam ca sa ne mai nastem o data. De data asta, nu din primul Adam, ci din al doilea Adam.

***
De ce totusi S-a botezat Hristos? Pentru a se arata Treimea. Nu asta zice troparul Bobotezei? "In Iordan Botezandu-Te... inchinarea Treimii S-a aratat... Botezul Lui e o Teofanie intai de toate.
Si desigur, Botezul Lui e nasterea din nou a umanitatii.
S-a coborat in conditia umana, marcata de moarte, S-a facut deci purtatorul conditiei umane, subiectul unei vieti amestecate cu moarte.

Cand S-a botezat El, Duhul Sfant S-a coborat peste umanitatea noastra pe care si-o luase si El pentru a o vindeca de moarte, din interior.

E deci nastere din nou a umanitatii in general. De-acolo incolo, urmeaza, nasterea fiecarei fapturi umane, in particular.

Si cand zic, nasterea fiecarei fapturi nu ma refer la nastere ca faptura biologica, ci nastere ca faptura teologica, asa cum l-a intentionat Dumnezeu pe om inca de la facerea lumii ca " zoon theologikon".

Sau, poate, tocmai aici ar putea sa fie!
Anume, cum de-o fi devenit conditia omeneasca ... o scuza! Cum si de ce? Si la ce ajuta asta pe om.